De re-brand-uirea Romaniei nu e prima oara cand auzim, dar acum rage mandria nationala in romani mai tare ca niciodata. Frica de golirea buzunarelor le-a bagat in cap autohtonilor ca intoarcerea la o economie inchisa ar fi de bun augur. Sa cumpere romanul doar produse romanesti – exprimat reductionist, cam asa suna indemnul popular. Si, mai pe larg: dezlegare la carnatii trandafir, branza de burduf si sarmalute!

Ne trece pe la urechi daca ascultam Radio Guerilla, si prin fata ochilor daca ne pisca interesul sa deschidem un chain email. Si, serios vorbind, nu ar fi nimic rau in a ne plia dupa strategia constructorilor astora de opinie – daca ar fi cat de cat realist scenariul! Am da dovada de spirit ecologic, mandrie nationala; dar, daca ne si gandim inainte de a urma chemarea turmei, vom realiza ca e greu de imaginat o lume paralela in care asa ceva ar putea fi infaptuit.

Intrebarea pe care ar trebui sa ne-o punem este: cum iti dai seama ce-i nascut, crescut in tarisoara asta si ce-i importat? Daca etichetarea produselor s-ar face mai responsabil, daca marketarea produselor romanesti ar avea mai multa vlaga in promovare, da. Insa de prea multe ori practica “lipeste peste” a sters orice urma a originilor unui produs. Eticheta din productie, de la mama ei, pierde orice valoare cand ajunge pe rafturile magazinelor.

Pleosc, se stanteaza o noua eticheta, imprimata cu datele importatorului, peste informatia initiala. Si, abracadabra, consumatorul a pierdut orice urma de control asupra a ceea ce ingurgiteaza: pe principiul seamana dar nu rasare, nu ai nici o garantie ca ce suna a fi de factura italieneasca nu provine de fapt din stepele rusesti. Iar nici macar trambitata Uniune Europeana nu-si intinde tentaculele peste rafturile romanesti: etichetarea produselor e o spita din umbrela legiferarilor interne, si cat de mult isi apara ea poporul de rafalele externe e discutabil.

Asa ca, in loc sa se sune goarna-n tara ca invazia de produse straine e semnul apocalipsei economice, mai bine sa se taie raul de la radacina: o campanie mai cu scaun la cap ar fi una care sa ceara etichetarea rezonabila, si, deci, edificarea romanilor cu privire la ce baga-n cos zi de zi.

Inainte sa discriminam impotriva lumii-ntregi, sa se faca lumina pe propriile rafturi!