Vacanta nu e un moft! Atat medicii cat si specialistii in resurse umane recomanda angajatilor sa-si foloseasca zilele de concediu pentru a se relaxa. Au ajuns la aceeasi concluzie si firmele care se confrunta cu un absenteism ridicat din cauza problemelor de sanatate ale angajatilor.

Nu trebuie sa faci ore suplimentare pentru a ajunge sa resimti efectele oboselii. Programul de 8 ore pe zi, cinci zile pe saptamana necesita si o perioada de reconectare. Oamenii sunt din ce in ce mai stresati si este normal sa aiba nevoie de o pauza.

Din pacate, preferatele romanilor sunt weekendurile obisnuite sau prelungite la munte sau la mare in defavoarea unui sejur de o saptamana sau chiar doua. Aleg aceasta varianta in primul rand din cauza problemelor financiare dar si din cauza faptului ca nu pot sau nu vor sa-si ia mai multe zile libere.

Un weekend prelungit nu este suficient pentru recuperarea organismului si, din cauza lipsei de odihna, angajatii devin stresati, mai putin eficienti, mai predispusi la greseli, la boli cardiovasculare si mintale, iar incidenta fumatorilor si a consumatorilor de alcool creste.

Oamenii trebuie sa invete sa spuna <<nu>> la serviciu. Vacantele nu mai sunt nici macar un lux. Pentru un angajat, mai dificil sa-si planifice si sa-si rezerve o vacanta este sa gaseasca momentul potrivit, sa se rupa de serviciu cateva zile sau chiar sa ceara ceea ce prin lege este deja al lui: minim 21 de zile de concediu.

Ce-ati face daca un coleg v-ar spune ca intentioneaza sa-si ia concediu medical pentru ca are nevoie de timp liber, zilele de concediu de odihna scurgandu-se deja?

Exista atat de multe variante de raspuns la aceasta intrebare pe cat de multe tipuri de oameni care se confrunta cu astfel de dileme. Cu siguranta raspunsurile nu sunt foarte clare. In functie de cultura organizationala a locului nostru de munca, putem alege diferite metode de a trata aceasta problema. Optiunile noastre pornesc de la simpla ignorare a faptului pana la nemultumire, manie. De multe ori nu ne manifestam dezacordul fata de acest fapt de frica de a nu fi etichetati ca si “turnatori” sau pentru a nu deveni la un momentdat obiectul razbunarii celui care a comis imoralitatea. Poate ca nu luam masuri deoarece “turnarea hotului” ne-ar aduce in centrul atentiei si e posibil ca si noi sa fi facut ceva asemanator candva.

Probabil ca va ganditi ca cineva care ar comite o astfel de fapta (acuzarea unor probleme medicale ca pretext pentru a-si rezolva problemele personale sau pentru a castiga ceva timp liber) ar fi total nerespectuos cu voi, colegii de serviciu. Cand cineva face asta, de multe ori roaga un coleg sa-l acopere si sa-i sustina minciuna (“Da, l-am vizitat eu si arata tare rau!” sau “M-a sunat pe mine si mi-a zis ca merge la doctor si ca I-a recomandat sa stea acasa sa se trateze!”). Nu prea e corect, nu? Corectitudinea, totusi, nu este subiectul nostru acum. Inselaciunea si minciuna reprezinta obiectul imoralitatii sau, posibil, a ilegalitatii. Nerespectand programul colegilor nostri de munca poate conduce la resentimente si frictiuni in cadrului colectivului.

“Toata lumea face asta.” Acest tip de rationament sau pretext e de cele mai multe ori un raspuns dat de cei care considera ca da, se intampla, dar cine face ceva in sensul asta? De ce sa te implici si sa creezi probleme cand aceasta absenta “motivata” nu are consecinte negative? E foarte posibil sa fie asa dar e la fel de posibil sa existe o problema personala intre angajat si superiorul sau. Trebuie sa ne asiguram ca intotdeauna confidentialitatea este respectata in ceea ce priveste angajatii, aceasta incluzand si actiunile disciplinare.

Concluzia este ca in pozitia de angajati, avem un angajament si niste obligatii fata de compania care ne-a angajat si ne plateste pentru serviciile noastre. Ne angajeaza cu buna credinta ca daca ne asigura beneficiile si privilegiile potrivite si cuvenite, noi ne vom ridica la nivelul acelei increderi acordate si ne vom folosi drepturile intr-un mod corespunzator si legal.

Nu toti putem sa ne ducem direct la persoana respectiva si s-o confruntam. Unii dintre noi nu vrem sa fim turnatori. Altora le e frica de momentul in care se va afla cine “a turnat” si de felul in care relatia lor cu colegii se va strica. O metoda de a raspunde acestor dileme este sa va puneti in locul angajatorului. Raspunsul tau va fi acelasi? Ce ti-ar placea sa faca ceilalti angajati vis-a-vis de aceasta problema?

De cele mai multe ori, angajatorii trec peste litera legii si le impun angajatilor propriile reguli. Iar concediul de odihna al salariatilor este unul din cele mai afectate drepturi.

Conform Codului Muncii, un angajat are dreptul la repaus zilnic si saptamanal si dreptul la concediu de odihna anual. Astfel, un angajat are dreptul la repaus zilnic, adica, daca programul zilnic de lucru este mai lung de 6 ore, salariatii au dreptul la pauza de masa. In afara acestui repaus zilnic, salariatii au dreptul si la un repaus saptamanal de cel putin doua zile consecutive, de regula sambata si duminica, insa nu in mod obligatoriu in aceste zile.

Timpul de lucru reprezinta orice perioada in care lucratorul este la dispozitia patronului si se afla in exercitarea activitatii sau functiilor sale. Potrivit prevederilor din legislatia muncii, fiecare salariat are dreptul la concediu de odihna cel putin 20 de zile. Zilele de concediu nu pot fi compensate banesc decat la incetarea contractului individual de munca. Pentru rezolvarea unor situatii familiale curente se acorda concedii fara plata, iar pentru evenimente familiale deosebite (nastere, moarte, casatorie etc.), zile libere.

Potrivit legii, salariatii care lucreaza in conditii grele, periculoase sau vatamatoare, nevazatorii, alte persoane cu handicap si tinerii in varsta de pana la 18 ani beneficiaza de un concediu de odihna suplimentar, de cel putin trei zile lucratoare.

Concediul de odihna poate fi intrerupt, la cererea salariatului, pentru motive obiective, dar in acelasi timp poate fi intrerupt si de catre angajator, care poate rechema salariatul din concediul de odihna in caz de forta majora sau pentru interese urgente care impun prezenta salariatului la locul de munca. In aceasta situatie, angajatorul are obligatia de a suporta toate cheltuielile salariatului si ale familiei sale, necesare in vederea revenirii la locul de munca, precum si eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a intreruperii concediului de odihna.

Pentru rezolvarea unor situatii personale, salariatii au dreptul la concediu fara plata.

Pentru a-si lua concediu de odihna, salariatii trebuie sa-si anunte din timp angajatul; ba, mai mult, se va face o lista pe care muncitorii vor fi trecuti in ordine, in functie de perioada in care vor avea concediu.

In cazul in care programarea concediilor se face fractionat, angajatorul este obligat sa stabileasca programarea astfel incat fiecare salariat sa efectueze intr-un an calendaristic cel putin 15 zile lucratoare de concediu neintrerupt.

Mai precis, daca numarul muncitorilor dintr-o societate este redus, concediile a doi dintre ei nu trebuie sa se suprapuna. “Efectuarea concediului de odihna se realizeaza in baza unei programari colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, dupa caz, a reprezentantilor salariatilor, pentru programarile colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programarile individuale. Programarea se face pana la sfarsitul anului calendaristic pentru anul urmator.” , precizeaza noul Cod al Muncii, in vigoare de la 1 martie 2003.

In cazul in care angajatul lucreaza part-time, atunci durata concediului de odihna anual se acorda proportional cu timpul efectiv lucrat. Adica, daca are un program de 4 ore pe zi, concediul de odihna anual va fi de 10 zile.

Conform Codului Muncii, concediul de odihna se efectueaza in fiecare an, nemaiputand fi transferat in anul urmator.