Ce-ati face daca un coleg v-ar spune ca intentioneaza sa-si ia concediu medical pentru ca are nevoie de timp liber, zilele de concediu de odihna scurgandu-se deja?

Exista atat de multe variante de raspuns la aceasta intrebare pe cat de multe tipuri de oameni care se confrunta cu astfel de dileme. Cu siguranta raspunsurile nu sunt foarte clare. In functie de cultura organizationala a locului nostru de munca, putem alege diferite metode de a trata aceasta problema. Optiunile noastre pornesc de la simpla ignorare a faptului pana la nemultumire, manie. De multe ori nu ne manifestam dezacordul fata de acest fapt de frica de a nu fi etichetati ca si “turnatori” sau pentru a nu deveni la un momentdat obiectul razbunarii celui care a comis imoralitatea. Poate ca nu luam masuri deoarece “turnarea hotului” ne-ar aduce in centrul atentiei si e posibil ca si noi sa fi facut ceva asemanator candva.

Probabil ca va ganditi ca cineva care ar comite o astfel de fapta (acuzarea unor probleme medicale ca pretext pentru a-si rezolva problemele personale sau pentru a castiga ceva timp liber) ar fi total nerespectuos cu voi, colegii de serviciu. Cand cineva face asta, de multe ori roaga un coleg sa-l acopere si sa-i sustina minciuna (“Da, l-am vizitat eu si arata tare rau!” sau “M-a sunat pe mine si mi-a zis ca merge la doctor si ca I-a recomandat sa stea acasa sa se trateze!”). Nu prea e corect, nu? Corectitudinea, totusi, nu este subiectul nostru acum. Inselaciunea si minciuna reprezinta obiectul imoralitatii sau, posibil, a ilegalitatii. Nerespectand programul colegilor nostri de munca poate conduce la resentimente si frictiuni in cadrului colectivului.

“Toata lumea face asta.” Acest tip de rationament sau pretext e de cele mai multe ori un raspuns dat de cei care considera ca da, se intampla, dar cine face ceva in sensul asta? De ce sa te implici si sa creezi probleme cand aceasta absenta “motivata” nu are consecinte negative? E foarte posibil sa fie asa dar e la fel de posibil sa existe o problema personala intre angajat si superiorul sau. Trebuie sa ne asiguram ca intotdeauna confidentialitatea este respectata in ceea ce priveste angajatii, aceasta incluzand si actiunile disciplinare.

Concluzia este ca in pozitia de angajati, avem un angajament si niste obligatii fata de compania care ne-a angajat si ne plateste pentru serviciile noastre. Ne angajeaza cu buna credinta ca daca ne asigura beneficiile si privilegiile potrivite si cuvenite, noi ne vom ridica la nivelul acelei increderi acordate si ne vom folosi drepturile intr-un mod corespunzator si legal.

Nu toti putem sa ne ducem direct la persoana respectiva si s-o confruntam. Unii dintre noi nu vrem sa fim turnatori. Altora le e frica de momentul in care se va afla cine “a turnat” si de felul in care relatia lor cu colegii se va strica. O metoda de a raspunde acestor dileme este sa va puneti in locul angajatorului. Raspunsul tau va fi acelasi? Ce ti-ar placea sa faca ceilalti angajati vis-a-vis de aceasta problema?

Potrivit articolului 32, alin. (2) din Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, un angajator care inregistreaza un accident de munca are obligatia de a-l raporta la Inspectoratul teritorial de munca in raza caruia isi desfasoara activitatea, precum si la asigurator. In caz contrar, risca amenzi de pana la 8.000 de lei.

Accidentul de munca este asociat intotdeauna unui proces de munca si implica in mod obligatoriu lucratorul.Accidentul de munca reprezinta vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicarea acuta profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces.

In raport cu urmarile pe care le pot produce si cu numarul persoanelor implicate, accidentele de munca se clasifica astfel:

- accidente care produc incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice;
- accidente care produc invaliditate;
- accidente mortale;
- accidente colective, cand sunt accidentate cel putin 3 persoane in acelasi timp si din aceeasi cauza.

Accidente care pot fi considerate, potrivit legii, accidente de munca:

1) accidentul suferit de persoane aflate in vizita in unitate cu permisiunea angajatorului;
2) accidentul suferit de persoanele care indeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv in cadrul unor activitati culturale, sportive, in tara sau in afara granitelor tarii;
3) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie initiativa pentru salvarea de vieti omenesti sau pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol care ameninta avutul public si privat;
4) accidentul cauzat de activitati care nu au legatura cu procesul muncii, daca se produce la sediul unitatii sau in alt loc de munca organizat de angajator, in timpul programului de munca;
5) accidentul de traseu, daca deplasarea s-a facut in timpul si pe traseul normal de la domiciliul lucratorului la locul de munca si invers;
6) accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediu la locul de munca sau de la un loc de munca la altul, pentru indeplinirea unei sarcini de munca;
7) accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul angajatorului, ori de la orice alt loc de munca organizat de angajator, la un alt angajator, pentru indeplinirea sarcinilor de munca, pe durata normala de deplasare
8 ) accidentul suferit inainte sau dupa incetarea lucrului, daca victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de munca, utilajul ori materialele, daca schimba imbracamintea personala, echipamentul individual de protectie sau orice alt echipament pus la dispozitie de angajator, daca se afla in baie ori in spalator sau daca se deplasa de la locul de munca la iesirea din intreprindere sau unitate si invers;
9) accidentul suferit in timpul pauzelor regulamentare, daca acesta a avut loc in locuri organizate de angajator, precum si in timpul si pe traseul normal spre si de la aceste locuri;
10) accidentul suferit de lucratorii delegati pentru indeplinirea indatoririlor de serviciu in afara granitelor tarii, pe durata si traseul prevazute in documentul de deplasare;
11) accidentul suferit de cei care urmeaza cursuri de calificare, recalificare sau perfectionare a pregatirii profesionale, in timpul si din cauza efectuarii activitatilor aferente stagiului de practica;
12) accidentul determinat de fenomene sau calamitati naturale, cum ar fi furtuna, viscolul, cutremurul, inundatia, alunecarile de teren, trasnetul (electrocutarea), daca victima se afla in timpul procesului de munca sau in perioada indeplinirii indatoririlor de serviciu;
13) disparitia unei persoane, in conditiile unui accident de munca si in imprejurari care indreptatesc presupunerea decesului acesteia;
14) accidentul suferit de o persoana aflata in perioada indeplinirii atributiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni.

In cazul accidentelor de la punctele 7), 8), 9) si 10), deplasarea trebuie sa se faca fara abateri nejustificate de la traseul normal si, de asemenea, transportul sa se faca in conditiile prevazute de reglementarile de securitate si sanatate in munca sau de circulatie in vigoare.

De cele mai multe ori, angajatorii trec peste litera legii si le impun angajatilor propriile reguli. Iar concediul de odihna al salariatilor este unul din cele mai afectate drepturi.

Conform Codului Muncii, un angajat are dreptul la repaus zilnic si saptamanal si dreptul la concediu de odihna anual. Astfel, un angajat are dreptul la repaus zilnic, adica, daca programul zilnic de lucru este mai lung de 6 ore, salariatii au dreptul la pauza de masa. In afara acestui repaus zilnic, salariatii au dreptul si la un repaus saptamanal de cel putin doua zile consecutive, de regula sambata si duminica, insa nu in mod obligatoriu in aceste zile.

Timpul de lucru reprezinta orice perioada in care lucratorul este la dispozitia patronului si se afla in exercitarea activitatii sau functiilor sale. Potrivit prevederilor din legislatia muncii, fiecare salariat are dreptul la concediu de odihna cel putin 20 de zile. Zilele de concediu nu pot fi compensate banesc decat la incetarea contractului individual de munca. Pentru rezolvarea unor situatii familiale curente se acorda concedii fara plata, iar pentru evenimente familiale deosebite (nastere, moarte, casatorie etc.), zile libere.

Potrivit legii, salariatii care lucreaza in conditii grele, periculoase sau vatamatoare, nevazatorii, alte persoane cu handicap si tinerii in varsta de pana la 18 ani beneficiaza de un concediu de odihna suplimentar, de cel putin trei zile lucratoare.

Concediul de odihna poate fi intrerupt, la cererea salariatului, pentru motive obiective, dar in acelasi timp poate fi intrerupt si de catre angajator, care poate rechema salariatul din concediul de odihna in caz de forta majora sau pentru interese urgente care impun prezenta salariatului la locul de munca. In aceasta situatie, angajatorul are obligatia de a suporta toate cheltuielile salariatului si ale familiei sale, necesare in vederea revenirii la locul de munca, precum si eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a intreruperii concediului de odihna.

Pentru rezolvarea unor situatii personale, salariatii au dreptul la concediu fara plata.

Pentru a-si lua concediu de odihna, salariatii trebuie sa-si anunte din timp angajatul; ba, mai mult, se va face o lista pe care muncitorii vor fi trecuti in ordine, in functie de perioada in care vor avea concediu.

In cazul in care programarea concediilor se face fractionat, angajatorul este obligat sa stabileasca programarea astfel incat fiecare salariat sa efectueze intr-un an calendaristic cel putin 15 zile lucratoare de concediu neintrerupt.

Mai precis, daca numarul muncitorilor dintr-o societate este redus, concediile a doi dintre ei nu trebuie sa se suprapuna. “Efectuarea concediului de odihna se realizeaza in baza unei programari colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, dupa caz, a reprezentantilor salariatilor, pentru programarile colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programarile individuale. Programarea se face pana la sfarsitul anului calendaristic pentru anul urmator.” , precizeaza noul Cod al Muncii, in vigoare de la 1 martie 2003.

In cazul in care angajatul lucreaza part-time, atunci durata concediului de odihna anual se acorda proportional cu timpul efectiv lucrat. Adica, daca are un program de 4 ore pe zi, concediul de odihna anual va fi de 10 zile.

Conform Codului Muncii, concediul de odihna se efectueaza in fiecare an, nemaiputand fi transferat in anul urmator.

Ei bine, si una si alta! Sfarsitul primei sesiuni este momentul cand studentul fie se multumeste cu ce are, fie incearca sa nu mai bata pasul pe loc si se angajeaza. Daca ai noroc, te angajezi in acelasi domeniu unde faci si facultatea.

O facultate la zi plus un job full time? Pare a fi o combinatie destul de periculoasa. Nu ai vrea sa renunti la niciuna din ele si, dupa mai putin timp decat ai crede, nici nu mai poti. Iar daca nu esti din orasul in care faci facultatea si mai stai si cu chirie, parca n-ai vrea sa stai nici in camin. Dupa perioada de acomodare si abordarea unui alt stil de viata, nici nu-ti dai seama cand trece timpul.

Chiar daca angajatorii care incadreaza elevi si studenti in perioada vacantei primesc lunar un stimulent de 50% din salariul minim brut deductibil din contributia lunara obligatorie datorata de companii la asigurarile pentru somaj, in Romania nu prea exista joburi potrivite pentru studenti. Mai mult, studentul roman este forta de munca ieftina pentru patronii de restaurante si baruri. Ca sa isi revendice un loc al lor in ierarhia sociala, studentii trebuie mai intai sa capete experienta.

Joburile ocupate sunt ca niste însemne pe care le purtam si de care nu avem cum sa scapam niciodata. Acesta este motivul pentru care tinerii ar trebui sa se evalueze corect si în termeni realisti, sa încerce sa-si identifice abilitatile si competentele, înclinatiile si obiectivele profesionale si, în concordanta cu acestea, sa-si aleaga de timpuriu domeniul în care doresc si pot sa activeze. Este cunoscut faptul ca reorientarea profesionala constituie un proces destul de greu de realizat.

Un job in timpul facultatii nu este cea mai usoara cale, mai ales cand ajungi la facultate cu cearcanele mari si adormi la cursurile unde prezenta este obligatorie pentru a intra in examen. Nu este usor sa auzi cum cei care nu muncesc nu stiu cum sa se mai distreze sau pe unde sa se mai plimbe, acel timp pentru care studentul muncitor ar face orice.

Nu este usor sa auzi povesti din camin si cum se mai distreaza studentii, insa gandul ca la finalul facultatii, cand ei vor fi doar absolventi iar tu vei avea deja trei ani de munca triumfa.