Relatia cu colegii: Inlaturati tensiunea cu tact
Este luni dimineata si nici nu v-ati baut cafeaua inca. Acest lucru insa, nu il impiedica pe colegul dvs. sa va dea toate detaliile despre weekend-ul sau plin de aventuri. Pe langa acesta sunteti obligat sa mai ascultati si alte povestioare, pana la cele mai picante amanunte, si din nefericire pentru dvs., colegul nu da nici un semn de incheiere a discutiei. In ceea ce va priveste, dvs. chiar doriti sa va apucati de treaba imediat, dar cum ati putea sa-i faceti cunoscut acest lucru persoanei din fata dvs. fara sa-i raniti sentimentele sau sa-i pareti insensibil?
O asemenea situatie, precum multe altele, presupune tact si diplomatie. Cand lucrati intr-un spatiu mai restrans, probabilitatea ca astfel de probleme sa apara, este destul de mare. Fie ca este vorba despre conversatiile telefonice zgomotoase purtate de colegul dvs. pe speaker ce va distrag atentia sau de pranzurile cu miros intepator ale colegului ce va determina sa va pierdeti pofta de mancare, uneori simititi nevoia sa va exprimati nemultumirea fata de asemenea situatii intr-un mod nu tocmai placut.
Din fericire, discutia cu un coleg despre o problema care deranjeaza nu trebuie sa provoace panica. Mai departe, va oferim cateva sfaturi pentru a putea aborda cu succes o astfel de ipostaza:
Evaluati cu atentie situatia. Inainte de a-i spune ceva colegului dvs., puneti in balanta argumentele pro si contra unei eventuale interventii.
- De exemplu, cat de bine o cunoasteti pe aceasta persoana? In cazul in care sunteti sigur ca aceasta va aprecia comentariile dvs., ar fi intelept din partea dvs. sa va exprimati punctul de vedere intr-un mod cat mai politicos. Pe de alta parte, daca este vorba despre un coleg cu care interactionati mai rar iar situatia nu este foarte grava, ar fi mai indicat sa lasati lucrurile in voia lor.
Explicati impactul. Daca se impune un dialog fata in fata, evitati confruntarea cu persoana respectiva intr-un cadru de grup. Faptul ca va exprimati nemultumirea de fata cu alte persoane ar putea sa-l stanjeneasca pe colegul dvs. Prin urmare, faceti tot posibilul sa nu existe si alte persoane de fata cand ii explicati acestuia ceea ce va deranjeaza si de asemenea, nu uitati sa-i aduceti la cunostinta impactul pe care situatia respectiva il are asupra dvs.
- De exemplu, daca muzica pe care o asculta colegul dvs. va distrage atentia, mai bine ii spuneti: “Nu ma pot concentra cu muzica pe fundal. N-ar fi bine sa folosesticastile cand asculti muzica?” decat: “Ai putea sa dai muzica mai incet?”
Incercati sa ajungeti la un consens. Nu incheiati discutia inainte de a identifica impreuna orice cale pentru clarificarea situatiei. Exista si posibilitatea ca rezolvarea problemei sa presupuna un compromis.
- De exemplu, daca considerati ca muzica pe care o asculta colegul dvs. este zgomotoasa si enervanta, s-ar putea ca acesta sa accepte varianta de a folosicastile dimineata si dupa-amiaza, cu conditia ca si dvs. sa fiti de acord sa asculte muzica la boxe, spre sfarsitul programului de lucru, cand activitatea in firma este redusa ca intensitate.
Nu uitati ca fiecare situatie este diferita in felul sau iar unele discutii cu colegii vor fi incomode indiferent de abordarea dvs. Cu toate acestea, prin adoptarea unei atitudini sincere, politicoase din partea dvs., veti reusi sa rezolvati orice problema inainte ca aceasta sa se agraveze si veti avea siguranta unor relatii colegiale sanatoase.
4 raspunsuri
Lasati un comentariu
Pentru a scrie un comentariu trebuie sa va autentificati. Va rugam apasati aici pentru a va autentifica.
April 26th, 2008 at 20:52
Sunt extrem de curios de cate ori functioneaza aceasta atitudine. Propovaduirea politetii in mediul de “bishnitz” din Romania de cele mai multe ori te pune in pozitia de a fi privit ca un “cretinozaurus rex”. Politetea si tactul au valoare reala doar daca sunt realmente recunoscute ca valori intrinseci in cadrul mediului firmei. Experienta de pana acum m-a invatat ca doar politetea de genul randurilor amintite mai sus nu ajuta, ba din contra, iti dauneaza. De cele mai multe ori ti se va raspunde flegmatic “daca nu iti convine, pune-ti tu castile si nu ma mai auzi”…sau o mitocanie de genul.
Imi place discursul de mai sus, insa cred sincer ca este pueril. Subscriu la ideea schitata, dar doar intr-un mediu in care exista valori reale.
“Relatie colegiala sanatoasa”!?!??!!? Imi pare rau, dar imi vine sa zambesc. Cu mici exceptii, colegii intotdeauna sunt in cel mai bun caz niste biete fiinte instinctuale care nu asteapta decat sa se simta mirosul de sange pentru a reveni la forma de organizare denumita generic “haita”.
Discursul de “HR” cum ii spune eu, isi gaseste locul oriunde altundeva decat in Romania. NU mai ametiti oamenii cu povesti. Incercati mai bine sa ii faceti sa aiba incredere in ei, sa raspunda la agresivitate cu agresivitate, la dragoste cu dragoste, la colegialitate cu colegialitate, si lista poate continua.
NU mai ridicati “politetea” la rang de moneda de schimb. Valoare politetii se rezuma la initierea contactului uman. Restul contractului psihologic ce se realizeaza intr-o comunitate, se rezuma la tipologiile individuale si la “cat de mult de inghitim mizeriile zilnice”.
Ar mai fi de scris….dar sunt indolent si nu continuui.
May 10th, 2008 at 06:16
Nu stiu unde lucreaza anterespondentul, insa imi dau seama ca in general oamenii merita ceea ce accepta. Nu putem generaliza o situatie locala, la nivel national. Profesoara mea de franceza din clasele 5-8 mi-a spus odata “Respecta ca sa fii respectat”.Ii multumesc si in ziua de azi pentru acest sfat, care a dat rezultate in 90% din cazuri!
” I rest my case!”
June 2nd, 2008 at 20:42
@Nicolae
Lucrez la British American Tobacco Romania. Am mai lucrat inainte de asta la 5 companii mai mari sau mai mici.
“in general oamenii merita ceea ce accepta”….poti detalia afirmatia aceasta? ori e prea profunda si nu o pricep eu…ori are chiar o nota relativ tendentioasa. Bine ar fi sa mai citesti o data Nicolae ce am postat eu, cu mare atentie, si poate vei intelege. Iarta-ma daca imi dau cu presupusul, insa din raspunsul tau nu mi se pare ca ai inteles incotro imi indreptam eu discursul.
Si daca tot ai intrebat tu, imi permit sa te intreb si eu: cum se numeste angajatorul tau?
Daca imi permiti, iti scriu in 2 randuri de ce ma deranjeaza fraza pe care am citat-o ceva mai sus. A accepta inseamna conform definitiei de dictionar ceva de genul: A fi de acord cu…; a primi, a consimÅ£i să…; a admite, a aproba, a încuviinÅ£a. ♦ A suporta, a tolera. Tonul afirmatiei tale din punctul meu de vedere este …cel putin tendentios. Daca gresesc, corecteaza-ma te rog. Din raspunsul tau inteleg ca preferi ca sens al verbului folosit ultima parte din definitie: “a suporta, a tolera”. Daca iti fac impresia ca sunt de acord cu vina primordiala sau cu ceva de genul, si din cauza asta eu primesc tacit orice mizerie mi se serveste, te inseli. Daca ti-as spune ca peste tot unde am lucrat am fost unul dintre cei mai buni angajati (daca nu cel mai bun), probabil ai considera ca sunt un laudaros sau ceva de genul. E mai greu de digerat probabil ca sunt oameni ca si mine care stiu exact cat valoreaza ei si din punct de vedere uman si din punct de vedere profesional, si nu le este rusine sa afirme valoarea pe care o au. Eu nu sunt foarte in varsta, dar nu mai sunt chiar un copil. Am 30 de ani, si muncesc minim 8 ore pe zi de aproape 14 ani.
Tu, daca imi permiti in continuare indiscretia, cati ani ai ca si varsta si eventual ce vechime in campul muncii?
Am trecut prin multe, am invatat multe si continuui sa invat in fiecare zi. Am trecut si prin 2 facultati.
Am cunoscut foarte multi oameni si dintre ei, prea putini cu adevarat oameni.
Inainte sa fortezi ca valoare de adevar universal o fraza, poate ar fi mai prudent sa iei pulsul realitatii si sa vezi daca valorile noastre universale (de genul afirmatiei tale “Respecta ca sa fii respectat”) sunt acceptate si mai ales impartasite si de marea marea majoritate a celor din jurul tau.
Poate daca repet ca imbratisez citatul tau cu sfintenie si acord respect in general a priori, vei intelege ca nu am nimic cu notiunea in sine.
Eu am ceva cu acest gen de discurs care din punctul meu de vedere NU trebuie aplicat orbeste. Un om puternic nu se sfieste sa foloseasca niciun instrument care ii este la indemana.
Asadar repet: la dragoste se raspunde cu dragoste, la politete cu politete, la colegialitate cu colegialitate, la mitocanie cu mitocanie, si lista o putem continua la nesfarsit.
In caz ca nu stii, poate este util sa iti amintesc de conceptul de “proactivitate”. Contextul este simplu: desi vehiculezi mai sus notiunea de respect, se pare ca din cauza faptului ca nu esti de acord cu ce am scris, brusc ti l-ai pierdut fata de mine. Si vin si te intreb candid: ceva mai desuet si mai ipocrit de atat poti face? Inca o nuanta a postului tau pe care o percep eu este o oarecare stare de pasivitate: arat respect, primesc respect. Draga Nicolae, din experienta mea “proprie si personala”, din toata psihologia si psihiatria pe care le-am studiat, iti pot spune ca respectul se castiga si de cele mai multe ori se impune(nu cu forta sau alt gen de ineptie de acest gen). Si aici intra in actiune notiunea de proactivitate. Fii cine esti in fiecare zi, invata sa accepti cine esti si cu bune si cu rele (mai ales cu cele rele), arata-te tuturor fara exceptie exact in lumina naturala, fara falsitate si te asigur ca vei castiga respect real pentru cine esti.
Aceasta ar insemna pentru mine proactivitatea ca si notiune aplicata pe cazul de mai sus.
Daca stilul meu …sa ii zicem prea direct…te deranjeaza sau te jigneste in vreun fel, te asigur ca in niciun caz nu a fost asta intentia mea. Imi doresc doar sa mai citesti o data cu atentie ce am scris, si sa intelegi ca spunem acelasi lucru, doar ca abordarile noastre sunt diferite.
Fii mai sincer cu tine, si poate ar fi cazul sa aplici o regula de aur inainte de a subscrie la unele valori: “question everything”. In momentul in care vei capata propriile tale raspunsuri (de dorit ar fi sa coincida cu valorile pe care ti le asumi), atunci poate vei intelege mai bine ce afirm eu mai sus.
Sincer, iti doresc sa fii respectat! Insa nu te amagi cu ideea ca respectand, vei fi obligatoriu la randul tau respectat. Asa cum scrisesm initial, forma de respect pe care o induce “profa’ de franceza” se rezuma la initierea contactului uman. E doar o norma sociala la care majoritatea subscriem. Citeste te rog si definitia cuvantului “respect”: “Atitudine sau sentiment de stimă, de consideraÅ£ie sau de preÅ£uire deosebită faţă de cineva sau de ceva; deferenţă, veneraÅ£ie”, si vezi daca nu cumva faci o greseala judecand altfel cuvantul. Daca ai propria-ti definitie pentru cuvant, spune-mi-o si mie, ca sa inteleg atunci ce ai vrut sa spui. Daca nu o ai…atunci faci o confuzie.
In fine….asa cum am incheiat anterior…nu mai scriu, pentru ca sunt indolent.
S
June 23rd, 2008 at 19:33
ce ne facem cand colegul de langa noi miroase a transpiratie – de fapt duhneste… Ii spui frumos intre patru ochi si iti raspunde ca de fapt tu esti fitzos si ca ar fi mai bine sa il lasi in pace, vorbesti cu seful, lui nu-i miroase nimic desi intreg departamentul se plange de iz?