DF283323:
Buna ziua, nu stiu daca acest email va ajunge la cineva sau va fi sters automat dar merita incercat.
Am citit si eu editorialul care l-ati scris aici si nu sunt deloc de acord cu ce ati scris. Explicatia e urmatoarea: salariile mai bune vor atrage oameni mai bine pregatiti. Intr-adevar nu o sa ii faca pe cei care sunt acum mai competitivi sau mai bine specializati dar o sa faca joburile din invatamant mai atractive pt tineri cu pregatirea pe care o asteptati de la un profesor.
Ce ma face sa spun asta? Pai am participat in timpul facultatii la cateva cursuri de pedagogie si am vazut foarte clar sentimentul studentilor fata de un job in invatamant: este vazut ca o cale de scapare; toti oamenii care au participat la acele cursuri le-au facut ca sa aiba unde se retrage pana isi gasesc un job mai bun. Cunosc multi oameni bine pregatiti care consider ca ar fi facut o treaba extraordinara in invatamant insa toti acestia au preferat sa mearga in companii care ii plateau la un nivel acceptabil.
Este mult mai usor sa atragi oameni bine pregatiti decat sa ii motivezi pe cei existenti sa devina mai buni. Salarii mai bune inseamna competitie mai stransa pe acele posturi ceea ce duce la ridicarea stachetei si implicit la imbunatatirea rezultatelor. E drept ca va lua timp dar nu cred ca e o solutie gresita asa cum o ilustrati dumneavoastra.
Oare dumneavoastra de ce nu mergeti sa luati un job in invatamant si sa predati la standardele care le impuneti?
Ati intrebat cati au primit o marire de 50%, eu sunt unul dintre cei care au obtinut asta in mai putin de 2 ani.
Va multumesc pentru timpul acordat,
PS: eu ma refer la invatamantul preuniversitar, cel universitar e o alta poveste.
DF:
Thanks for the feedback. I thoroughly agree with your point of view expressed below. I think that teachers should be paid more (and I state that in the editorial). But, strictly and simply 50% more is thoughtless, and continues a trend in both the public and private sector of destroying the link between pay and merit. Did you know that the lowest salary in the ministry of education is over 10 times less than the highest?
Anyway the actual point of the editorial was not to make fun of or even disagree with the teacher’s union fight for better pay. My point is that real and genuine connections need to be made in salary systems that are open and honest. I feel that the public sector, where the money is coming from my tax payments, that I should have a right to comment if I feel that the money is not distributed equitably, and an obligation to fight for more transparency in the use of those tax revenues, not let politician use them for vote buying.
Again thanks for the genuine feedback. I do try to reply to all comments, personally. I apologize that this is in English, but my Romanian is not very grammatical…
DF283323:
Hi,
I find the point of view you expressed in the reply much closer to my beliefs than the editorial. I totally agree with you regarding the need for transparency but I still believe that better salaries in the education is a far better solution for gaining the efficiency we all want than all their previous attempts to reform and improve the system.
Regarding the difference you mentioned between the lowest and the highest salary that difference can be found in many other areas as well. While it is unfortunate that there are such differences, in my opinion it doesn’t constitute a reason to criticize the decision as strongly as you did. Also, the solution you suggested (a yearly increase of 15-20% over a period of 3-5 years) is just as bad from this point of view since it doesn’t do anything at all to decrease the difference you mentioned. (I did mention in my previous email that I’m not referring to universities and I did that hoping to avoid the this topic)
You do have the right to comment and I’m the last person to deny that but when you do it in an editorial, in my opinion, you also have an obligation to choose the words very carefully and make sure they won’t be misinterpreted. In the reply you said “the actual point of the editorial was not to make fun of or even disagree with the teacher’s union fight for better pay” but you ended the editorial with “That’s begging not earning”, in my opinion that sentence labeled the all teachers as beggars and that was uncalled-for. There is a difference between expressing an opinion and labeling. Also, I consider the entire first paragraph to be filled with sarcasm.
Although I agree that a lot of the teachers don’t deserve the increase they just received and should quit their jobs I feel obligated to mention that some of the teachers I’ve had were more than qualified for the position and the salary they had and it’s been an honor and a privilege to study under them, and they most certainly deserve our respect and consideration.
I’ll end this email with the following: the idea of paying every person equally to the value they generate sounds good but it’s not a viable one, creating an environment where better qualified people are encouraged to compete for the job should yield far better results.
Thanks again for your time,
Have a nice week
Potrivit estimarilor, somajul se va dubla pana la finele lui 2009. Daca angajatorii romani s-au plans de lipsa angajatilor calificati pentru o lunga perioada de timp, acum, de cand tentaculele crizei financiare mondiale s-au apropiat vertiginos de plaiurile mioritice, situatia se schimba.
Primii care au avut de suferit au fost functionarii bancari. Tonul l-au dat Statele Unite, de unde a inceput nebunia, mutandu-se rapid in Marea Britanie, cu propagare in toata Europa. Au urmat constructorii de automobile, agentiile imobiliare. La start s-au alineat comerciantii, sectorul de IT si metalurgistii. Pe fondul reducerii cererii industriale, dar si al cresterii preturilor la materii prime, acestia din urma fie isi reduc productia, fie inchid fabrici.
Sectorul imobiliar este printre cele care au inregistrat o scadere consistentă a numarului de angajati. Astfel, conform Institutului National de Statistica, daca in trimestrul al patrulea din anul 2006 in sectorul imobiliar lucrau 327.203 persoane, in trimestrul al patrulea din anul 2007 numarul acestora a scazut la 268.275 de persoane.
Angajatorii vor gandi cu mai multa atentie business-plan-urile, iar salariatii vor fi mai rezervati in ceea ce priveste schimbarea locului de munca. Una peste alta, analistii spun ca aceasta criza are si un efect benefic: ne va invata sa facem economii.
Politia spatiului online este pe urmele voastre. Pacat de noi, dependentii de Viagra, care incercam sa avem o erectie cat mai indelungata. Ei sunt cei care ne vor aplecati (ba holbandu-ne la ale noastre burice, ba luand-o pe la spate). Politia secreta a web-ului sta la panda, gata sa se napusteasca la cea mai mica provocare. Pentru ei, spatiul virtual nu tolereaza umorul, ironia, doar legile stricte ale junglei online: cel puternic il bate si-l mai si mananca pe cel mic. Atentie la forta malefica a penitei (tastaturii) lor si la duhoarea diareei lor pseudo-verbale! Ei sunt domni si domnite de succes, regi si printese peste propriile e-domenii. Traiasca!
Ok, scuze pentru cuvantarea rautacioasa, dar de curand, am fost deranjat de politia romana anti-spam, o adunare de bloggeri si alti webmasteri care incearca sa puna capat spamming-ului printr-o mustrare in fata careului. S-au simtit ofensati de mesajul nostru de saptamana trecuta trimis de pe DespreFirme catre utilizatorii nostri inregistrati, marcat ca un mesaj din partea The People Source (o companie pe care noi am inventat-o, cu un website ce contine cateva filmulete amuzante ce descriu niste job-uri). Nu numai ca mesajul nostru neconventional i-a pacalit pe marii stapani ai universului virtual, dar se pare ca i-a pacalit si pe cativa dintre utilizatorii nostri. Pacat. Noua ni s-a parut o gluma buna despre nemultumirea userilor nostri visavis de firmele de recrutare.
Pentru a clarifica, aveti mai jos definitia spamului de pe Wikipedia (mi se pare normal ca un dictionar online sa fie autoritatea fenomenului online):
Spamming (sau spam) este procesul de expediere a mesajelor electronice nesolicitate, de cele mai multe ori cu caracter comercial, de publicitate pentru produse şi servicii dubioase, practicată în industria e-marketingului şi de proprietarii de situri pornografice. Spam-ul se distinge prin caracterul agresiv, repetat şi prin privarea de dreptul la opţiune.
Un mesaj care vine în urma consimţământului exprimat în prealabil de destinatar nu este spam. Detalii legale referitoare la spam sunt prevăzute în ”Legea 506 din 17 noiembrie 2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice” (Art. 12).
In lumina acestei definitii, consider ca am fost acuzati pe nedrept. Mai mult de atat, consider ca atitudinea bloggerilor si a webmasterilor ca fiind o excludere din spatiul online a unei misiuni precum cea a site-ului DespreFirme.com. Suntem satui de cei care si-au insusit puterea de a lua decizii, care ne afecteaza in mod direct, bazate pe un set de reguli neclare dintr-un sistem care nu e transparent. Sunt in mod special dezgustat de cei care nici nu s-au obosit sa verifice proprietarul mesajului sau scopul website-ului (nici comercial, nici pornografic – cu toate ca ne dam toata silinta).
= = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = =
Spammers beware
The web etiquette police are out to get you. Too bad for all of us Viagra addicts, trying to stay erect longer! Here come those persons who wish us to remain permanently bent (either gazing at our navels or taking it from behind). The web Gestapo are on the prowl and ready to pounce at the least provocation. For them e-life holds no humor, no irony, only the strict law of the e-jungle: the stronger beat and eat the weak. Beware the wicked strength of their pen (keyboard) and stench of their penchant verbal diarrhea! They are self made men and women, kings and queens over their own e-domains. Long may the rule!
Ok sorry for the above diatribe, but I was recently busted by the Romanian spam police, a loose nexus of bloggers and other webmasters that attempt to halt spam by exposing those that practice it. They took offence to the communication that we sent out last week from DespreFirme to our registered user base, labeled as a message from The People Source (a fake company we created with a website hosting some silly videos about job descriptions). It seems that not only did our unconventional media message fool the great masters of the web universe, it probably fooled most of our users too. That’s too bad. For us, it seemed like a fun joke about our users’ discontent with recruitment companies.
For the record, here is the Wikipedia definition of spam (it feels right that an online dictionary should be the definite authority on the online phenomena):
Spamming (or spam) is the process of sending unsolicited messages, mostly commercial, advertising suspicious products or services, practiced in e-marketing industry and by pornographic websites’ owners. Spam is distinguished by its aggressive, reiterative character and deprivation from the right to choose.
A message received subsequent to expressed consent is not spam. Legal details concerning spam are provided by “Law 506 from 17 November 2004 concerning the processing of personal information and private life protection within electronic communications’ area” (Art. 12).
In light of that definition, I feel that we have been wrongly accused. Moreover, I see the blogger’s and webmaster’s attitudes as anathema to the mission of a site like DespreFirme. We are sick of self appointed people in a position of power making decisions that affects us directly based on an unclear set of rules in a nontransparent system. I am particularly repulsed by those that did not even bother to investigate the ownership of the message or the scope of the web site (neither commercial nor pornographic – although we are trying our best at one of those).
Angajatul roman este mereu deschis propunerilor care i-ar putea aduce venituri in plus, deoarece salariul nu ii poate inca satisface toate dorintele de consum. Daca activitatea necesara castigului suplimentar nu necesita (cel putin la prima vedere) un efort deosebit si, in plus, constituie o buna ocazie pentru a se remarca in fata sefului, angajatul va fi cu atat mai motivat.
Aici intervine departamentul HR care, la nevoie, cere membrilor organizatiei sa il ajute in procesul de recrutare si selectie prin identificarea si atragerea specialistilor din mediul profesional si/sau personal al fiecarui individ. Referintele “castigatoare” sunt recompensate financiar, de cele mai multe ori fiind conditionate de un anumit grad de retentie (noul angajat nu trebuie sa paraseasca organizatia pentru o anumita perioada).
Atunci cand compania trebuie sa angajeze un numar mare de persoane sau cand specialistii cautati reprezinta o raritate pe piata muncii, recomandarile angajatilor se pot dovedi un ajutor nepretuit. Pe de o parte, recrutorul poate avea acces la candidati relevanti cerintelor postului intr-un timp foarte scurt. In loc sa analizeze o cantitate uriasa de CV-uri din care sa poata alege, la final, doar 3 candidati, specialistul HR poate beneficia de “reteaua” unui angajat, care ii poate aduce pe tava un candidat care are nu doar pregatirea dar si motivatia pentru a obtine si mentine acel job. Pe de alta parte, recrutorul poate miza pe un grad de retentie ridicat cand selecteaza un profesionist recomandat din interiorul organizatiei. Angajatul nu isi va risca reputatia in companie daca nu este sigur ca persoana recomandata are intentii serioase referitoare la noul loc de munca.
Ideea recrutarii prin referinte interne nu este noua si este aplicata cu succes in Statele Unite. Motivul principal pentru care companiile recurg la aceasta metoda sunt beneficiile asociate acestei practici. In primul rand, referintele interne aduc mai multi aplicanti relevanti pentru pozitia libera in organizatie. De foarte multe ori, angajatii reusesc sa trezeasca interesul candidatilor pasivi, cu o experienta relevanta in domeniu si deschisi pentru o schimbare in cariera.
In al doilea rand, aceasta metoda presupune o reducere semnificativa a costurilor de recrutare, cel putin atunci cand sunt vizati candidatii de top. Bonusul acordat angajatului care ofera referinta castigatoare este mult mai mic fata de costurile implicate de contractarea serviciilor unei firme specializata in headhunting (pana la 30% din salariul anual brut al viitorului angajat).
In plus, referinta interna are un rol deosebit si in integrarea noului angajat. Cel care a facut recomandarea castigatoare va avea un interes direct in sustinerea si ghidarea noului angajat in primele saptamani de activitate in organizatie, sustinand astfel efortul specialistului in resurse umane.
Profesorii vor primi o marire de 50%. Slava Domnului, daca tot predau in sali de clasa decente si au carti din care sa-mi invete copiii. Gata cu meditatiile private. Toti vor munci la un nivel mai ridicat iar elevii vor beneficia de o educatie mai buna. Daca lucrurile ar fi atat de simple, sa-mi dea si mie cineva, incepand de maine, o marire de 50% si editorialele astea va vor face ziua cu 50% mai buna. Garantat!
Politica si politicienii nostri sunt vai de capul lor. Nu ii alegem ca sa serveasca anumite comunitati si sa cheltuiasca banii nostri ai tuturor pe cei care le vor aduce cele mai multe voturi, cele mai multe fonduri pentru campanii sau pe cei care intamplator sunt cei mai zgomotosi din ziua respectiva. Dar e vreodata justificata o marire de 50%? Cati dintre voi ati primit o astfel de marire? Cati dintre voi ati urcat atat de mult in structura unei companii incat sa fi primit o marire de 50%?
Pretul platit pentru marirea salariilor profesorilor nu ar trebui sa fie falimentarea fondurilor tarii sau reducerea investitiilor in infrastructura educationala (scoli, calculatoare, carti, etc.). Profesorii ar trebui sa primeasca 15-20% in plus in fiecare an pentru urmatorii 3-5 ani. Aceste mariri continue ar trebui sa fie strict legate de performantele profesorilor si evolutia rezultatelor elevilor. Acest cadou financiar facut dintr-un gest politic stupid nu va conduce decat la un singur lucru: mai multe categorii de bugetari vor astepta aceeasi generozitate din partea politicienilor. De fapt, deja au inceput.
Toata lumea se plange de calitatea sistemului adminstrativ public si de functionarii sai. Prin urmare, guvernul le ofera mai multi bani pentru aceleasi servicii si performante proaste. Cand vor invata oare oamenii ca vor fi platiti pe masura efortului sau calitatii oferite si nu pentru mana lor intinsa? Asta se numeste cersetorie, nu munca.
= = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = =
50% Salary increase for me too, please
Teachers are going to get 50% more pay. Thank god, as long as they have decent school rooms and books from which to teach my children. No more private tutoring for extra pay. Everyone will work to higher standard of excellence and all students will benefit from better education. If it were that simple, please, someone pay me 50% more and these editorials would enlighten and cheer your day 50% more, guaranteed!
Our politics and politicians are crap. They are not elected directly to serve specific communities, and thus spend our money with whoever offers them the most votes, the most campaign funds, or happens to be the noisiest public problem of the day. I agree teachers need to be paid more. But is a one time 50% pay increase ever justified? How many of you have gotten a 50% raise? How many of you have jumped so high in the ranks of your company or your profession that you got a 50% raise???
The price of paying teachers more should not be bankrupting the country’s finances, or forcing less investment in educational infrastructure (school buildings, computers, books, etc.). Teachers should be paid 15-20% more each year over the next 3-5 years. These continuing pay increases should be strictly tied to teacher performance and student test result improvements. Handing out that kind of money in a stupid political gesture is only going to lead to one thing, more public sector employees expecting the same misplaced (and unaffordable) generosity of the political masters. In fact, it has started already.
The public complains about the quality the public administration’s systems and personnel. So, the government gives them more money to make them smile more as they provide the same poor levels of services and performance. When will people learn that their pay should be equal to the value they create not the strength and reach of their outstretched political hand. That’s begging not earning.
Pe piata fortei de munca din Romania se simte nevoia de aproximativ 35.000 de ingineri, cel mai mare deficit fiind raportat in industria auto si constructii, conform estimarilor facute de specialisti.
Daca privim in urma la optiunile de cariera in Romania, se poate spune ca au fost cateva momente clare care au marcat deciziile de educatie si specializare ale tinerilor romani.
Imediat dupa revolutie, a fost o perioada in care alegerea nu putea fi bazata pe o predictie a evolutiei economiei. Alegerea carierei si implicit a specializarii din timpul studiilor nu a fost dictata sub nici o forma de piata, lucru care a creat dezechilibre majore. Numarul de locuri de munca din domeniul tehnic era intr-o scadere majora, alternativa pentru candidatii tehnici fiind joburile din afara ariei lor de specializare.
Momentul care a inceput sa normalizeze piata a fost cel in care toata lumea isi dorea studii economice (ASE, ISE). Determinate de o nevoie reala, o diploma de contabil si atractia salariilor mari din banci au fost mirajul care a dictat decizia de specializare undeva pana in anii 2000. In acel moment a inceput sa se simta o inflatie de absolventi de studii economice care nu toti isi mai gaseau un loc pe piata fortei de munca potrivit studiilor pe care le urmasera.
Urmatorul val este cel determinat de explozia IT-ului. Venirea in Romania a catorva nume grele din industria IT globala, cat si dezvoltarea multor firme locale, incurajate atat de abundenta (la acel moment) de talente in zona programarii si administrarii de sistem, de salariile relativ mici comparativ cu pietele vestice si de facilitatile acordate de sistemul fiscal, au fost un semnal pentru multi tineri ca dezvoltarea de software si cunstintele hardware ofera perspective promitatoare pentru cariera. Cu un decalaj de aproape 5 ani, piata incepe incet, incet, sa se normalizeze si aici, in sensul ca numarul de absolventi incepe timid sa satisfaca cererile pietei, desi decalajul cerere/oferta de talente IT va mai continua cativa ani buni.
Problema de care aminteam la inceputul acestui articol a inceput sa-si arate primele semne cam in urma cu an de zile este cel al cererii de specialisti tehnici. Dezvoltarea industiriei auto, explozia industriei de constructii, reactivarea multor fabrici si combinate, precum si o multitudine de investitii de tip green-field au dat semnalul dinamizarii sectorului de productie, pe care pleiada de economisti si cei cativa specialisti IT care erau pe piata fortei de munca, nu prea aveau cum sa o sustina.
Pe fondul migrarii unei importante parti a fortei de munca calificata in afara tarii, orientarea tinerilor specialisti catre aceste domenii este foarte importanta. Pozitiile cele mai cautate sunt cele de ingineri constructori, ingineri electronisti, diriginti de santier, arhitecti sau proiectanti.
La fel de cautati sunt si specilistii interdisciplinari cum ar fi agentii de vanzari cu studii tehnice, inginerii de ofertare si sefii de proiect.
Perspectivele pentru candidatii din domeniul tehnic sunt optimiste. Companii puternice si-au deschis centre in Romania (Ex: Nokia, Dacia, Renault, Continental, Siemens, Alcatel, Honeywell) si aceasta tendinta va continua.
Criza economica mondiala nu pare sa fi avut mare efect in Romania pana acum. Viata merge inainte, nu-i asa? Sau nu. Piata imobiliara si investitiile sunt in impas. Muncitorii romani din strainatate vor trimite mai putini bani acasa din moment ce constructiile din Spania si Italia s-au oprit. Economia va fi afectata. In ce masura? Nimeni nu stie.
Urmariti bursa de la Bucuresti de exemplu. Indicele principal a scazut cu aproape 60% anul acesta (poate ca maine a scadea cu 70% sau poate doar 50%, e greu de zis). Astfel, multi au mai pierdut din averi, iar altii au fost chiar distrusi.
Mai cumpara un apartament in ziua de azi… In opinia constructorilor, clientii asteapta ca preturile sa scada dar cumparatorii marturisesc ca nu pot obtine o ipoteca. De fapt, asta se intampla din cauza bancilor care nu mai ofera imprumuturi deoarece se asteapta ca preturile sa scada. Nicio banca nu mai imprumuta bani pentru un apartament daca acel apartament va valora cu 30% mai putin peste 6 luni. Asta l-ar face pe cumparator sa piarda atat de multi bani incat sa fie mai convenabil pentru el sa nu mai plateasca ipoteca si sa-i dea dureri de cap bancii cand aceasta va incerca sa ii vanda apartamentul pentru mai putin decat i-a platit constructorului in urma cu 6 luni.
Economia si finantele nu sunt stiinte. Ele sunt experimente ale fenomenului social. Preturile sunt ceea ce noi credem ca sunt, iar atunci cand incetam sa mai credem, economia sufera. In mare parte a timpului, incetam sa credem din cauza fricii de viitor, a lipsei de incredere. Dar chiar am crezut ca preturile vor urca mereu? Si chiar nu am gandit cu totii ca pretul unui apartament a devenit ridicol de mare? Intr-adevar, mancarea e mai scumpa, combustibilul e mai scump, si e un semn al realitatii faptul ca pretul caselor si al actiunilor a inceput sa scada. Sa speram ca acest fapt va ajuta oamenii sa-si achizitioneze o casa mai usor si sa-si traiasca visele fara ca economia sa fie afecatata atat de mult incat sa fie din ce in ce mai putin joburi disponibile.
= = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = =
Standstill
The world economic crisis does not seem to have had any real effect in Romania so far. Life goes on as before, right? Maybe not. Housing and investment are both on hold. Romanian workers abroad are going to send less cash home as the construction booms of Spain and Italy come to a halt. The economy is going to be affected. How much? No one knows.
Take a look at the Bucharest Stock Market for an indication. The main index is down about 60% this year (tomorrow it may be down 70% or only 50%, hard to be precise thee days!). That has made a lot of people a lot less wealthy, and destroyed many peoples incomes.
Try buying an apartment today. The builders say that the clients are waiting for prices to come down, but the buyers say they cannot get a mortgage. Actually, it is the banks that are not giving any loans because they are expecting prices to fall. No bank loans money for an apartment if the apartment is going to be worth 30% less in 6 months time. That would make the buyer lose so much money that it might be smarter for them to stop paying the mortgage and then the bank has the headache of trying to sell an apartment for less than it paid to the builder 6 months before.
Economies and finance are not science. They are experiments of social phenomenon. Prices are what we believe them to be, and when we stop believing, the economy suffers. Most of the time, we stop believing for fear of the future, a lack of confidence. But did we really believe that prices of things would go up forever? And did we not all think that the price of an apartment had become ridiculous? True, food cost more, gas costs more, everything costs more, but it seems like a good dose of reality that the price of houses and stocks have begun to come back down to earth. Hopefully, that will make it easier for people to buy homes and live out their dreams without affecting the economy so much that fewer jobs become available.
Romania ocupa primul loc in lume din punctul de vedere al deficitului de talente. Piedestal ce ii obliga pe marii jucatorii din economie sa investeasca in resursele umane.
Potrivit specialistilor in HR, piata romaneasca sufera de un deficit de talente de 500.000 de oameni, traversand cea mai severa criza de personal din istoria recenta. Si cea mai severa din lume, potrivit unui studiu recent. Acelasi studiu plaseaza Romania, tara inclusa pentru prima data in esantionul de studiu, pe primul loc in lume din punctul de vedere al crizei fortei de munca. Adica un prim punct de presiune asupra businessului romanesc, accentuat de un alt mare minus, chiar daca mai greu de cuantificat pe aceeasi piata a muncii: in Romania lipsesc specialistii in resurse umane; altfel spus, oamenii de HR din companii nu au in general pregatire teoretica, invatand „on the job“.
Se pare ca aceasta criza este un efect al faptului ca majoritatea companiilor romanesti au tratat pana acum neglijent investitia in capitalul lor uman. Cresterea bugetelor de training si dezvoltare personala nu este intotdeauna suficienta.
Deficitul de talente poate fi echilibrat si prin cresterea eficientei per angajat. O companie nu are nevoie neaparat de mai multi oameni, ci mai buni. Iar productivitate mai mare se traduce pentru companie prin profitabilitate mai mare.