Cresterea economica din ultimii ani a inceput sa produca efecte din ce in ce mai vizibile asupra a ceea ce numim „piata muncii”. Recrutarea in Romania tinde sa devina un proces complicat si greoi cel putin daca ne referim la domeniile cu cea mai mare rata a cresterii: IT, Constructii, Banci etc. Pozitii de specialisti, middle management sau, mai general, “pozitiile cheie” sunt greu de ocupat si de stabilizat. In plus, adeseori , cererile venite din partea companiilor multinationale sunt nerealiste raportate la piata romaneasca (ex. 10-15 exp in Project Management, experienta internationala, experienta in tehnologii recent promovate, experienta si know-how-ul folosit in companiile “mama”).
De ce se intampla asa? In primul rand educatia formala din Romania nu prea are nici o legatura cu ce se intampla in „viata reala”. Accent prea mare pus pe teorie, materii invechite si profesori demotivati (sau chiar demotivanti!), daca nu chiar incompetenti. Practic, in cea mai mare parte, cunostintele si „skill-urile” utile unui job sunt deprinse abia dupa ce incepem sa lucram. In al doilea rand perioada „neagra” a anilor `90 a dus la indepartarea de tinerilor de facultatile cu profil tehnic si reorientarea catre facultati cu profil economic sau drept. Intre noi fie vorba: cati parinti isi indreptau copiii spre domenii ca proiectarea sau cercetarea cand ei erau disponibilizati din Institutele Publice de profil?
Cei care au terminat totusi acest gen de facultati, din lipsa de perspective, au „migrat” repede spre alte domenii (de cele mai multe ori vanzari) si s-au deprofesionalizat, asa incat acum ducem lipsa de specialisti tehnici in zona de varsta 35-45 de ani. La schimb avem o inflatie de „specialisti” in economie care nu prea isi gasesc locul. In al treilea rand alternativele de studiu nu prea sunt viabile pentru un efort individual intrucat programele de training specializat sunt scumpe, iar singura varianta valabila este aceea ca firmele doritoare de specialisti sa acopere aceste costuri.
Pentru a rezolva aceasta problema se folosesc in mod curent doua variante de lucru: fie „vanarea” specialistilor de la concurenta, fie specializarea unor tineri angajati doritori de afirmare in profesie.
In ambele situatii exista dezavantaje care pot impiedica aplicarea lor cu succes. In primul caz costurile procesului sunt mari si pot dura destul de mult, iar in final exista riscul sa provoace o destabilizare a organizatiei (mai ales daca vorbim de o firma mica sau medie) intrucat actualii angajati nu vor primi prea bine un coleg nou.. pe deasupra si sef. In al doilea caz procesul de instruire dureaza mult timp, iar rezultatele vin destul de tarziu.
Acestea fiind datele problemei este evident necesar sa identificam solutii alternative, iar cel mai la indemana este „importul” acestor atat de necesari specialisti. Avem si aici doua variante: importul de specialisti straini sau repatrierea specialistilor romani care lucreaza in afara tarii. Aducerea in tara a unor specilisti straini comporta si ea anumite riscuri pe langa costurile ridicate (atat in bani cat si in timp) dintre care cele mai importante sunt legate de legislatia (vize de munca, drept de sedere etc) si de diferentele culturale care pot fi atat de mari incat sa produca conflicte in organizatie (e tipic cazul specialistilor indieni care, desi pot fi buni profesionisti, au un stil de lucru si un fel de a percepe informatiile diferite fapt care poate produce disfunctionalitati grave intr-un proiect).
Ultima varianta, cea a repatrierii romanilor plecati de mai multa vreme sa lucreze in afara tarii. Daca pana recent aceasta solutie nu era una viabila, oportunitatile din Romania au devenit atractive si pentru aceia care au parasit tara pentru ca simteau ca aici nu au nici o sansa sa-si construiasca o cariera. Din ce in ce mai multi romani din afara tarii sunt interesati sa se reintoarca si se adreseaza agentiilor de recrutare sau direct companiilor pentru care ar dori sa lucreze. Repatrierea acestora pare sa fie cea mai buna varianta posibila intrucat dispar problemele legate de diferentele culturale iar cerintele foarte ridicate de care pomeneam la inceput au sanse mai mari sa fie indeplinite.
Iulian Dima
Iulian Dima este Senior Consultant la Barnett McCall Recruitment din 2006 si a participat la infiintarea diviziei Barnett McCall Tech, divizie specializata pe recrutarea din domeniile IT&C, Constructii si Inginerie. Absolvent al Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei a Universitatii Bucuresti este pasionat de IT si de impactul noilor tehnologii in viata de zi cu zi.
