Potrivit estimarilor, somajul se va dubla pana la finele lui 2009. Daca angajatorii romani s-au plans de lipsa angajatilor calificati pentru o lunga perioada de timp, acum, de cand tentaculele crizei financiare mondiale s-au apropiat vertiginos de plaiurile mioritice, situatia se schimba.

Primii care au avut de suferit au fost functionarii bancari. Tonul l-au dat Statele Unite, de unde a inceput nebunia, mutandu-se rapid in Marea Britanie, cu propagare in toata Europa. Au urmat constructorii de automobile, agentiile imobiliare. La start s-au alineat comerciantii, sectorul de IT si metalurgistii. Pe fondul reducerii cererii industriale, dar si al cresterii preturilor la materii prime, acestia din urma fie isi reduc productia, fie inchid fabrici.

Sectorul imobiliar este printre cele care au inregistrat o scadere consistentă a numarului de angajati. Astfel, conform Institutului National de Statistica, daca in trimestrul al patrulea din anul 2006 in sectorul imobiliar lucrau 327.203 persoane, in trimestrul al patrulea din anul 2007 numarul acestora a scazut la 268.275 de persoane.

Angajatorii vor gandi cu mai multa atentie business-plan-urile, iar salariatii vor fi mai rezervati in ceea ce priveste schimbarea locului de munca. Una peste alta, analistii spun ca aceasta criza are si un efect benefic: ne va invata sa facem economii.

Politia spatiului online este pe urmele voastre. Pacat de noi, dependentii de Viagra, care incercam sa avem o erectie cat mai indelungata. Ei sunt cei care ne vor aplecati (ba holbandu-ne la ale noastre burice, ba luand-o pe la spate). Politia secreta a web-ului sta la panda, gata sa se napusteasca la cea mai mica provocare. Pentru ei, spatiul virtual nu tolereaza umorul, ironia, doar legile stricte ale junglei online: cel puternic il bate si-l mai si mananca pe cel mic. Atentie la forta malefica a penitei (tastaturii) lor si la duhoarea diareei lor pseudo-verbale! Ei sunt domni si domnite de succes, regi si printese peste propriile e-domenii. Traiasca!

Ok, scuze pentru cuvantarea rautacioasa, dar de curand, am fost deranjat de politia romana anti-spam, o adunare de bloggeri si alti webmasteri care incearca sa puna capat spamming-ului printr-o mustrare in fata careului. S-au simtit ofensati de mesajul nostru de saptamana trecuta trimis de pe DespreFirme catre utilizatorii nostri inregistrati, marcat ca un mesaj din partea The People Source (o companie pe care noi am inventat-o, cu un website ce contine cateva filmulete amuzante ce descriu niste job-uri). Nu numai ca mesajul nostru neconventional i-a pacalit pe marii stapani ai universului virtual, dar se pare ca i-a pacalit si pe cativa dintre utilizatorii nostri. Pacat. Noua ni s-a parut o gluma buna despre nemultumirea userilor nostri visavis de firmele de recrutare.

Pentru a clarifica, aveti mai jos definitia spamului de pe Wikipedia (mi se pare normal ca un dictionar online sa fie autoritatea fenomenului online):

Spamming (sau spam) este procesul de expediere a mesajelor electronice nesolicitate, de cele mai multe ori cu caracter comercial, de publicitate pentru produse şi servicii dubioase, practicată în industria e-marketingului şi de proprietarii de situri pornografice. Spam-ul se distinge prin caracterul agresiv, repetat şi prin privarea de dreptul la opţiune.

Un mesaj care vine în urma consimţământului exprimat în prealabil de destinatar nu este spam. Detalii legale referitoare la spam sunt prevăzute în ”Legea 506 din 17 noiembrie 2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice” (Art. 12).

In lumina acestei definitii, consider ca am fost acuzati pe nedrept. Mai mult de atat, consider ca atitudinea bloggerilor si a webmasterilor ca fiind o excludere din spatiul online a unei misiuni precum cea a site-ului DespreFirme.com. Suntem satui de cei care si-au insusit puterea de a lua decizii, care ne afecteaza in mod direct, bazate pe un set de reguli neclare dintr-un sistem care nu e transparent. Sunt in mod special dezgustat de cei care nici nu s-au obosit sa verifice proprietarul mesajului sau scopul website-ului (nici comercial, nici pornografic – cu toate ca ne dam toata silinta).

= = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = =

Spammers beware

The web etiquette police are out to get you. Too bad for all of us Viagra addicts, trying to stay erect longer! Here come those persons who wish us to remain permanently bent (either gazing at our navels or taking it from behind). The web Gestapo are on the prowl and ready to pounce at the least provocation. For them e-life holds no humor, no irony, only the strict law of the e-jungle: the stronger beat and eat the weak. Beware the wicked strength of their pen (keyboard) and stench of their penchant verbal diarrhea! They are self made men and women, kings and queens over their own e-domains. Long may the rule!

Ok sorry for the above diatribe, but I was recently busted by the Romanian spam police, a loose nexus of bloggers and other webmasters that attempt to halt spam by exposing those that practice it. They took offence to the communication that we sent out last week from DespreFirme to our registered user base, labeled as a message from The People Source (a fake company we created with a website hosting some silly videos about job descriptions). It seems that not only did our unconventional media message fool the great masters of the web universe, it probably fooled most of our users too. That’s too bad. For us, it seemed like a fun joke about our users’ discontent with recruitment companies.

For the record, here is the Wikipedia definition of spam (it feels right that an online dictionary should be the definite authority on the online phenomena):

Spamming (or spam) is the process of sending unsolicited messages, mostly commercial, advertising suspicious products or services, practiced in e-marketing industry and by pornographic websites’ owners. Spam is distinguished by its aggressive, reiterative character and deprivation from the right to choose.

A message received subsequent to expressed consent is not spam. Legal details concerning spam are provided by “Law 506 from 17 November 2004 concerning the processing of personal information and private life protection within electronic communications’ area” (Art. 12).

In light of that definition, I feel that we have been wrongly accused. Moreover, I see the blogger’s and webmaster’s attitudes as anathema to the mission of a site like DespreFirme. We are sick of self appointed people in a position of power making decisions that affects us directly based on an unclear set of rules in a nontransparent system. I am particularly repulsed by those that did not even bother to investigate the ownership of the message or the scope of the web site (neither commercial nor pornographic – although we are trying our best at one of those).

Angajatul roman este mereu deschis propunerilor care i-ar putea aduce venituri in plus, deoarece salariul nu ii poate inca satisface toate dorintele de consum. Daca activitatea necesara castigului suplimentar nu necesita (cel putin la prima vedere) un efort deosebit si, in plus, constituie o buna ocazie pentru a se remarca in fata sefului, angajatul va fi cu atat mai motivat.

Aici intervine departamentul HR care, la nevoie, cere membrilor organizatiei sa il ajute in procesul de recrutare si selectie prin identificarea si atragerea specialistilor din mediul profesional si/sau personal al fiecarui individ. Referintele “castigatoare” sunt recompensate financiar, de cele mai multe ori fiind conditionate de un anumit grad de retentie (noul angajat nu trebuie sa paraseasca organizatia pentru o anumita perioada).

Atunci cand compania trebuie sa angajeze un numar mare de persoane sau cand specialistii cautati reprezinta o raritate pe piata muncii, recomandarile angajatilor se pot dovedi un ajutor nepretuit. Pe de o parte, recrutorul poate avea acces la candidati relevanti cerintelor postului intr-un timp foarte scurt. In loc sa analizeze o cantitate uriasa de CV-uri din care sa poata alege, la final, doar 3 candidati, specialistul HR poate beneficia de “reteaua” unui angajat, care ii poate aduce pe tava un candidat care are nu doar pregatirea dar si motivatia pentru a obtine si mentine acel job. Pe de alta parte, recrutorul poate miza pe un grad de retentie ridicat cand selecteaza un profesionist recomandat din interiorul organizatiei. Angajatul nu isi va risca reputatia in companie daca nu este sigur ca persoana recomandata are intentii serioase referitoare la noul loc de munca.

Ideea recrutarii prin referinte interne nu este noua si este aplicata cu succes in Statele Unite. Motivul principal pentru care companiile recurg la aceasta metoda sunt beneficiile asociate acestei practici. In primul rand, referintele interne aduc mai multi aplicanti relevanti pentru pozitia libera in organizatie. De foarte multe ori, angajatii reusesc sa trezeasca interesul candidatilor pasivi, cu o experienta relevanta in domeniu si deschisi pentru o schimbare in cariera.

In al doilea rand, aceasta metoda presupune o reducere semnificativa a costurilor de recrutare, cel putin atunci cand sunt vizati candidatii de top. Bonusul acordat angajatului care ofera referinta castigatoare este mult mai mic fata de costurile implicate de contractarea serviciilor unei firme specializata in headhunting (pana la 30% din salariul anual brut al viitorului angajat).

In plus, referinta interna are un rol deosebit si in integrarea noului angajat. Cel care a facut recomandarea castigatoare va avea un interes direct in sustinerea si ghidarea noului angajat in primele saptamani de activitate in organizatie, sustinand astfel efortul specialistului in resurse umane.

Profesorii vor primi o marire de 50%. Slava Domnului, daca tot predau in sali de clasa decente si au carti din care sa-mi invete copiii. Gata cu meditatiile private. Toti vor munci la un nivel mai ridicat iar elevii vor beneficia de o educatie mai buna. Daca lucrurile ar fi atat de simple, sa-mi dea si mie cineva, incepand de maine, o marire de 50% si editorialele astea va vor face ziua cu 50% mai buna. Garantat!

Politica si politicienii nostri sunt vai de capul lor. Nu ii alegem ca sa serveasca anumite comunitati si sa cheltuiasca banii nostri ai tuturor pe cei care le vor aduce cele mai multe voturi, cele mai multe fonduri pentru campanii sau pe cei care intamplator sunt cei mai zgomotosi din ziua respectiva. Dar e vreodata justificata o marire de 50%? Cati dintre voi ati primit o astfel de marire? Cati dintre voi ati urcat atat de mult in structura unei companii incat sa fi primit o marire de 50%?

Pretul platit pentru marirea salariilor profesorilor nu ar trebui sa fie falimentarea fondurilor tarii sau reducerea investitiilor in infrastructura educationala (scoli, calculatoare, carti, etc.). Profesorii ar trebui sa primeasca 15-20% in plus in fiecare an pentru urmatorii 3-5 ani. Aceste mariri continue ar trebui sa fie strict legate de performantele profesorilor si evolutia rezultatelor elevilor. Acest cadou financiar facut dintr-un gest politic stupid nu va conduce decat la un singur lucru: mai multe categorii de bugetari vor astepta aceeasi generozitate din partea politicienilor. De fapt, deja au inceput.

Toata lumea se plange de calitatea sistemului adminstrativ public si de functionarii sai. Prin urmare, guvernul le ofera mai multi bani pentru aceleasi servicii si performante proaste. Cand vor invata oare oamenii ca vor fi platiti pe masura efortului sau calitatii oferite si nu pentru mana lor intinsa? Asta se numeste cersetorie, nu munca.

= = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = =

50% Salary increase for me too, please

Teachers are going to get 50% more pay. Thank god, as long as they have decent school rooms and books from which to teach my children. No more private tutoring for extra pay. Everyone will work to higher standard of excellence and all students will benefit from better education. If it were that simple, please, someone pay me 50% more and these editorials would enlighten and cheer your day 50% more, guaranteed!

Our politics and politicians are crap. They are not elected directly to serve specific communities, and thus spend our money with whoever offers them the most votes, the most campaign funds, or happens to be the noisiest public problem of the day. I agree teachers need to be paid more. But is a one time 50% pay increase ever justified? How many of you have gotten a 50% raise? How many of you have jumped so high in the ranks of your company or your profession that you got a 50% raise???

The price of paying teachers more should not be bankrupting the country’s finances, or forcing less investment in educational infrastructure (school buildings, computers, books, etc.). Teachers should be paid 15-20% more each year over the next 3-5 years. These continuing pay increases should be strictly tied to teacher performance and student test result improvements. Handing out that kind of money in a stupid political gesture is only going to lead to one thing, more public sector employees expecting the same misplaced (and unaffordable) generosity of the political masters. In fact, it has started already.

The public complains about the quality the public administration’s systems and personnel. So, the government gives them more money to make them smile more as they provide the same poor levels of services and performance. When will people learn that their pay should be equal to the value they create not the strength and reach of their outstretched political hand. That’s begging not earning.

Pe piata fortei de munca din Romania se simte nevoia de aproximativ 35.000 de ingineri, cel mai mare deficit fiind raportat in industria auto si constructii, conform estimarilor facute de specialisti.

Daca privim in urma la optiunile de cariera in Romania, se poate spune ca au fost cateva momente clare care au marcat deciziile de educatie si specializare ale tinerilor romani.

Imediat dupa revolutie, a fost o perioada in care alegerea nu putea fi bazata pe o predictie a evolutiei economiei. Alegerea carierei si implicit a specializarii din timpul studiilor nu a fost dictata sub nici o forma de piata, lucru care a creat dezechilibre majore. Numarul de locuri de munca din domeniul tehnic era intr-o scadere majora, alternativa pentru candidatii tehnici fiind joburile din afara ariei lor de specializare.

Momentul care a inceput sa normalizeze piata a fost cel in care toata lumea isi dorea studii economice (ASE, ISE). Determinate de o nevoie reala, o diploma de contabil si atractia salariilor mari din banci au fost mirajul care a dictat decizia de specializare undeva pana in anii 2000. In acel moment a inceput sa se simta o inflatie de absolventi de studii economice care nu toti isi mai gaseau un loc pe piata fortei de munca potrivit studiilor pe care le urmasera.

Urmatorul val este cel determinat de explozia IT-ului. Venirea in Romania a catorva nume grele din industria IT globala, cat si dezvoltarea multor firme locale, incurajate atat de abundenta (la acel moment) de talente in zona programarii si administrarii de sistem, de salariile relativ mici comparativ cu pietele vestice si de facilitatile acordate de sistemul fiscal, au fost un semnal pentru multi tineri ca dezvoltarea de software si cunstintele hardware ofera perspective promitatoare pentru cariera. Cu un decalaj de aproape 5 ani, piata incepe incet, incet, sa se normalizeze si aici, in sensul ca numarul de absolventi incepe timid sa satisfaca cererile pietei, desi decalajul cerere/oferta de talente IT va mai continua cativa ani buni.

Problema de care aminteam la inceputul acestui articol a inceput sa-si arate primele semne cam in urma cu an de zile este cel al cererii de specialisti tehnici. Dezvoltarea industiriei auto, explozia industriei de constructii, reactivarea multor fabrici si combinate, precum si o multitudine de investitii de tip green-field au dat semnalul dinamizarii sectorului de productie, pe care pleiada de economisti si cei cativa specialisti IT care erau pe piata fortei de munca, nu prea aveau cum sa o sustina.

Pe fondul migrarii unei importante parti a fortei de munca calificata in afara tarii, orientarea tinerilor specialisti catre aceste domenii este foarte importanta. Pozitiile cele mai cautate sunt cele de ingineri constructori, ingineri electronisti, diriginti de santier, arhitecti sau proiectanti.
La fel de cautati sunt si specilistii interdisciplinari cum ar fi agentii de vanzari cu studii tehnice, inginerii de ofertare si sefii de proiect.

Perspectivele pentru candidatii din domeniul tehnic sunt optimiste. Companii puternice si-au deschis centre in Romania (Ex: Nokia, Dacia, Renault, Continental, Siemens, Alcatel, Honeywell) si aceasta tendinta va continua.

Criza economica mondiala nu pare sa fi avut mare efect in Romania pana acum. Viata merge inainte, nu-i asa? Sau nu. Piata imobiliara si investitiile sunt in impas. Muncitorii romani din strainatate vor trimite mai putini bani acasa din moment ce constructiile din Spania si Italia s-au oprit. Economia va fi afectata. In ce masura? Nimeni nu stie.

Urmariti bursa de la Bucuresti de exemplu. Indicele principal a scazut cu aproape 60% anul acesta (poate ca maine a scadea cu 70% sau poate doar 50%, e greu de zis). Astfel, multi au mai pierdut din averi, iar altii au fost chiar distrusi.

Mai cumpara un apartament in ziua de azi… In opinia constructorilor, clientii asteapta ca preturile sa scada dar cumparatorii marturisesc ca nu pot obtine o ipoteca. De fapt, asta se intampla din cauza bancilor care nu mai ofera imprumuturi deoarece se asteapta ca preturile sa scada. Nicio banca nu mai imprumuta bani pentru un apartament daca acel apartament va valora cu 30% mai putin peste 6 luni. Asta l-ar face pe cumparator sa piarda atat de multi bani incat sa fie mai convenabil pentru el sa nu mai plateasca ipoteca si sa-i dea dureri de cap bancii cand aceasta va incerca sa ii vanda apartamentul pentru mai putin decat i-a platit constructorului in urma cu 6 luni.

Economia si finantele nu sunt stiinte. Ele sunt experimente ale fenomenului social. Preturile sunt ceea ce noi credem ca sunt, iar atunci cand incetam sa mai credem, economia sufera. In mare parte a timpului, incetam sa credem din cauza fricii de viitor, a lipsei de incredere. Dar chiar am crezut ca preturile vor urca mereu? Si chiar nu am gandit cu totii ca pretul unui apartament a devenit ridicol de mare? Intr-adevar, mancarea e mai scumpa, combustibilul e mai scump, si e un semn al realitatii faptul ca pretul caselor si al actiunilor a inceput sa scada. Sa speram ca acest fapt va ajuta oamenii sa-si achizitioneze o casa mai usor si sa-si traiasca visele fara ca economia sa fie afecatata atat de mult incat sa fie din ce in ce mai putin joburi disponibile.

= = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = =

Standstill

The world economic crisis does not seem to have had any real effect in Romania so far. Life goes on as before, right? Maybe not. Housing and investment are both on hold. Romanian workers abroad are going to send less cash home as the construction booms of Spain and Italy come to a halt. The economy is going to be affected. How much? No one knows.

Take a look at the Bucharest Stock Market for an indication. The main index is down about 60% this year (tomorrow it may be down 70% or only 50%, hard to be precise thee days!). That has made a lot of people a lot less wealthy, and destroyed many peoples incomes.

Try buying an apartment today. The builders say that the clients are waiting for prices to come down, but the buyers say they cannot get a mortgage. Actually, it is the banks that are not giving any loans because they are expecting prices to fall. No bank loans money for an apartment if the apartment is going to be worth 30% less in 6 months time. That would make the buyer lose so much money that it might be smarter for them to stop paying the mortgage and then the bank has the headache of trying to sell an apartment for less than it paid to the builder 6 months before.

Economies and finance are not science. They are experiments of social phenomenon. Prices are what we believe them to be, and when we stop believing, the economy suffers. Most of the time, we stop believing for fear of the future, a lack of confidence. But did we really believe that prices of things would go up forever? And did we not all think that the price of an apartment had become ridiculous? True, food cost more, gas costs more, everything costs more, but it seems like a good dose of reality that the price of houses and stocks have begun to come back down to earth. Hopefully, that will make it easier for people to buy homes and live out their dreams without affecting the economy so much that fewer jobs become available.

Romania ocupa primul loc in lume din punctul de vedere al deficitului de talente. Piedestal ce ii obliga pe marii jucatorii din economie sa investeasca in resursele umane.

Potrivit specialistilor in HR, piata romaneasca sufera de un deficit de talente de 500.000 de oameni, traversand cea mai severa criza de personal din istoria recenta. Si cea mai severa din lume, potrivit unui studiu recent. Acelasi studiu plaseaza Romania, tara inclusa pentru prima data in esantionul de studiu, pe primul loc in lume din punctul de vedere al crizei fortei de munca. Adica un prim punct de presiune asupra businessului romanesc, accentuat de un alt mare minus, chiar daca mai greu de cuantificat pe aceeasi piata a muncii: in Romania lipsesc specialistii in resurse umane; altfel spus, oamenii de HR din companii nu au in general pregatire teoretica, invatand „on the job“.

Se pare ca aceasta criza este un efect al faptului ca majoritatea companiilor romanesti au tratat pana acum neglijent investitia in capitalul lor uman. Cresterea bugetelor de training si dezvoltare personala nu este intotdeauna suficienta.
Deficitul de talente poate fi echilibrat si prin cresterea eficientei per angajat. O companie nu are nevoie neaparat de mai multi oameni, ci mai buni. Iar productivitate mai mare se traduce pentru companie prin profitabilitate mai mare.

Dupa ce am dezbatut diverse reactii ale utilizatorilor asupra schimbarilor pe care le-am facut, am ajuns la niste concluzii.

Am eliminat posibilitatea ca utilizatorii sa listeze mesajele altora printr-un click pe un anumit nick. In schimb, am introdus cateva statistici extra despre utilizator: data inscrierii pe desprefirme.com, numarul mesajelor postate, numarul companiilor notate si numarul forumurilor urmarite. Aceasta schimbare ofera destule informatii astfel incat sa va dati seama daca utilizatorul este un spammer, un comentator obisnuit sau daca posteaza rar, si am renuntat la posibilitatea de a urmari traseul profesional al unui individ pe site-ul nostru.

Vom incepe sa permitem folosirea numelor reale ale managerilor in mesaje. Vom face asta dupa ce vom verifica daca acel manager este angajatul companiei. Apoi, vom informa firma asupra mesajului si ii vom oferi dreptul la replica intr-un spatiu insemnat, daca doresc. Speram ca utilizatorii site-ului nostru vor folosi aceasta putere cu respect si nu ne vor consuma prea mult timp cu respingerea glumelor, prostiiloe, calomniilor sau atacurilor personale.

Inca mai facem mici modificari la site astfel incat sa fie intr-o continua imbunatatire si sa va fie de folos. Lasati ideile si comentariile sa curga!

= = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = =

Decisions

After debating various reactions from users on the changes we have made, we have come to some conclusions.

We have removed the ability of a user to list all the posts from another user by clicking on their screen name next to their posted message. Instead, we have inserted a few extra statistics about the user: date they joined desprefirme, number of messages posted, number of companies rated, and number of forums being tracked. This change gives people enough information to know if the users are a spammer, a regular poster or rarely posts, and remove the possibility of tracking a user’s career through our site.

We will begin to allow the names of managers to be quoted in posts. We will do this after verification that the manager is employed by the company. Further, we will inform the company of the comment and give them prominent space for an official reply, if they so choose. We hope that our users will use this new power respectfully, and not give us a lot of extra work rejecting jokes, stupidity, profanity or personal attacks.

We are still tinkering with the site, and how that you find it gradually improving and meeting your needs. Keep the ideas and comments flowing!

Se spune ca angajatii nu parasesc companii, ci sefi. Atunci cand dintr-o organizatie pleaca un angajat (indiferent de motivul pentru care el s-a hotarat sa paraseasca compania) se declanseaza automat o serie de efecte atat in planul economic cat si in cel al relatiilor afective.

O data cu plecarea unui angajat, o organizatie va fi nevoita sa suporte o serie de costuri directe sau indirecte, cum ar fi cele ale recrutarii si instruirii unui inlocuitor (se apeleaza la o agentie specializata de recrutare sau se posteaza un anunt de recrutare pe anumite site-uri dedicate). Aceste cheltuieli depind de costurile publicarii anuntului de recrutare, tarifele practicate de agentiile de recrutare, bonusurile de recrutare (cand un salariat din interiorul organizatiei recomanda o alta persoana care in urma selectiei este angajata, compania ii va acorda acestuia un bonus) etc. Pe toata aceasta perioada de timp, organizatia are de pierdut pentru ca postul respectiv ramane gol.

Teoreticienii spun ca o fluctuatie de personal de 10% reprezinta un fenomen normal intr-o organizatie. Plecarea unor angajati favorizeaza atragerea altor talente, crearea unei stari de emulatie generate de noutatea gandirii acestora, de provocarea la competitie, dar si de schimbarile si oportunitatile care pot interveni in organigrama intreprinderii. Putini directori calculeaza insa cat inseamna in bani aceste procente considerate a fi acceptabile. Si mai putini sunt cei care reusesc sa tina in aceste limite plecarile angajatilor.

Pentru angajatii care demisioneaza din posturile entry level, costurile suportate de organizatie se rezuma de cele mai multe ori la cele directe. Cand insa cel care paraseste organizatia a ocupat un post de top management, costurile indirecte le depasesc cu mult pe cele directe. De cele mai multe ori, oamenii din subordinea sa l-au vazut ca pe un mentor sau ca pe acea persoana in functie de care se poate organiza activitatea lor. O data cu plecarea acesteia, moralul angajatilor scade, productivitatea la fel, iar rezistenta fata de un nou manager/sef va fi mare.

Costurile de fluctuatie cresc in mod exponential cu numarul celor care pleaca sau vor sa paraseasca organizatia si tocmai din acest motiv o metoda ieftina si eficienta de a preveni fluctuatia este pastrarea unui dialog deschis si sincer cu angajatii. Departamentul de resurse umane poate folosi chestionarele care, o data aplicate (sub protectia anonimatului), pot oferi o serie importanta de informatii privint satisfactia muncii angajatilor. Pe baza acestora se pot lua o serie de masuri care au ca finalitate scaderea fluctuatiei de personal.

Fluctuatia nu costa doar bani. Costa timp alocat de managerul direct pentru instruire si feedback si inseamna oportunitati ratate. Cei care pot preveni asemenea situatii si implicit sa reduca aceste costuri sunt managerii. Iar cheia pentru reducerea fluctuatiei e in mana lor si se numeste dezvoltarea unor relatii profesionale sanatoase cu subordonatii!

DespreFirme.com:

In primul rand, nu vom face publice sub nicio forma identitatea utilizatorilor nostri. Ne propunem sa permitem utilizatorilor sa posteze numele managerilor din companiile in care muncesc, in mod special numele celor care au pozitii foarte inalte, aceste detalii fiind oricum publice. Companiile isi construiesc sau distrug reputatia pe piata muncii prin actiunile angajatilor. Totusi, credem ca suntem indreptatiti sa cerem ca performantele acelor indivizi sa fie facute publice. Oricum, asteptam comentariile si feedback-ul vostru pentru a ne ajuta sa luam o decizie.

In al doilea rand, afirmatia dvs conform careia cea mai importanta opinie despre o corporatie apartine clientilor sai este defectuoasa. Corporatiile sunt fictiuni legale carora li se da o personalitate pentru a permite oamenilor sa faca afaceri cu o responsabilitate mai scazuta fata de actiunile, succesele si esecurile institutiei. Asadar, corporatiile trebuie sa fie reglementate. Tutunul, Alcoolul, Alimentatia, Jucariile si Finantele sunt exemple clare de industrii in care corporatiilor le era permis in trecut sa abuzeze de accesul si controlul asupra pietei astfel incat puteau sa nu ofere cele mai calitative produse. Ca sa fim mai clari, cea mai importanta opinie despre o corporatie este piata. Fara sprijinul pietei, compania clacheaza. Sunt cateva piete despre care am putea discuta: piata de investitii, fara de care o corporatie ar inceta sa mai existe; piata vanzarilor, fara de care o corporatie nu poate negocia; piata reglementativa, fara de care o corporatie nu ar putea opera; piata locurilor de munca, fara de care o corporatie nu poate functiona.

Cea mai putin reglementata dintre acestea este piata muncii. Asta probabil se intampla din cauza ca aceasta este cea mai reglementata. Este foarte birocratizata de traditiile sufragiului si socialismului. Ceea ce lipseste e forta de munca cu adevarat coordonata care sa ceara un schimb de informatii transparent pentru a crea sau distruge un brand de angajator. Ganditi-va putin, cine ar investi intr-o companie care nu si-ar publica raportul anual? Cine ar cumpara un produs de la o companie care refuza sa scrie ingredientele unui produs pe ambalaj? De ce oare doar piata muncii trebuie sa stea in spatele unor nori de confidentialitate intre angajatori si angajat? Mi-ar placea ca intrebarea: cine ar accepta un job intr-o companie care nu-si face cunoscute beneficiile, valorile, etc., sa aiba aceeasi rezonanta si acelasi efect ca cele doua propozitii anterioare.

DespreFirme.com nu pretinde a fi marele motor al indentitatii corporative. Noi actionam ca un spatiu propice pentru angajati pentru a-si lansa opiniile despre piata muncii in asa fel incat sa dezvaluie partile bune si lipsurile oportunitatilor de angajare din Romania. Scopul nostru consta intr-o transparenta mai mare in contractul social de angajare si o distribuire mai scazuta a informatiei pe piata muncii pentru echitabilitate. Totusi, credem ca dezvaluirea mai mare trebuie sa fie unul din scopurile noastre.

In orice caz, aceasta credinta bruta in capitalism pur (proeminenta opiniei clientului) a noii clase manageriale si profesionale din Romania este periculoasa. Spoiala occidentala asupra pietei muncii nu a facut decat sa consolideze o anumita clasa stratificata din Europa de Est. E pacat ca generatia tanara a adoptat aceasta viziune. S-a intarit astfel ierarhia predecembrista cu pretul unei politici de neamestec in care clasele paralele necompetitive ar putea evolua. In timp ce vedem frictiuni si rivalitati intre aceste factiuni, niciuna nu reprezinta o reforma sau schimbare adevarata pentru Romania, si niciuna nu are o agenda de investitii sustenabile pentru o societate romaneasca mai prospera si mai mobila din punct de vedere social (a se citi echitabil).

USER:

Eu sunt convins ca ar trebui ca numele sa raman confidentiale, inclusiv cele ale managerilor. Cred ca istoria unui angajat intotdeauna va putea sa dea indicatii asupra identitatii sale. Spre deosebire de titlul site-ului eu cred ca trebuie sa existe si un spatiu in care sa fie despreangajati.com. Problema, morala, care se pune este ca spre deosebire de firme, care isi fac o reputatie mai mult sau mai putin buna prin intermediul acestui site, persoanele ar “sari in aer” daca ar fi supuse aceluiasi tratament. Cred ca acelasi lucru se va intampla si daca se va publica identitatea managerilor, care oricum sunt mult mai identificabili decat angajatii prin istoria angajarilor si care drept urmare cred ca nu sunt foarte fericiti de inegalitatea tratamentului.

O fi echitabil ce face desprefirme.com?

Pana la urma, parerea despre firme cea mai importanta vine de la clienti si nu de la angajati, manageri sau proprietari.

= = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = =

DespreFirme.com:

First of all, we are not going to make public in any way our user’s identities. We are proposing to allow users to post the names of managers for whom they work, particularly ones that hold senior level positions within the corporation, as most of their names are public record, in fact. Companies make or break their reputations in the job market through the actions of their employees. Thus, we feel we are justified to ask that those individuals’ performances be made public record. However, we invite further comment and feedback prior to finalizing our decision.

Second, your statement that the most important opinion of a corporation belongs to its client is seriously flawed. Corporations are legal fictions given personality to allow individuals to transact with less than complete responsibility toward the actions, successes and failures of the institution. As such, corporations need to be regulated. Tobacco, Alcohol, Food, Toys, and Financials are all clear examples of industries in which corporations have in the past been allowed to abuse their access and control of markets to shift less than best quality products and services upon unsuspecting clients. It is never client opinion alone that forces the corporations to change behavior. To be clear, the most important opinion about a corporation is the market. Without the support of the market, the corporation fails. There are several markets we may discuss: the investment market, without the confidence of which a corporation ceases to exist; the sales market, without the acceptance of which a corporation cannot transact; the regulatory market, without the compliance to which a corporation may not operate; the job market, without the interest of which a corporation cannot operate.

The most poorly regulated of these is the job market. That is probably because it is the most regulated. It has multiple layers of bureaucratic tape established by the traditions of suffrage and socialism. What it lacks are true coordinated market forces that require transparent sharing of information to create or destroy employer brand value. Think of it, who would invest in a company that did not issue its annual reports? Who would buy a product from a company that refused to list the ingredients of the product? Why is it that the job market alone should be allowed to obscure itself behind clouds of confidentiality between employer and employee agreements? I would like the question, who would take a job at a company that does not publicly disclose its employment benefits, values, etc., to have the same resonance and effect as my prior two propositions.

Desprefirme does not portend to be the great and good mover of corporate identity. We act as the level playing field for employees to air their views about the job market in a way that communicates the positive features and short comings of employment opportunities in Romania. Our goal is greater transparency in the social employment contract and increased distribution of information throughout the job market to make it more equitable. Thus, we feel that more disclosure has to be one of our goals.

In any event, this brute belief in pure capitalism (preeminence of the opinion of the client) by a new managerial and professional class in Romania is dangerous. Transplanting a superficial free market veneer from the West has only allowed the reinforcement of a clearly stratified class structure in Eastern Europe. It is a shame that a younger generation has adopted absolutely this world view. It has entrenched the pre-89 hierarchy in exchange for a laisse-faire environment in which a non-competitive parallel class structure may evolve. While we see friction and rivalry between these factions, neither represent true reform nor change for Romania, as neither has at its heart an agenda of sustainable investment for a more prosperous and a more sociably mobile (read, more equitable) Romanian society.

USER:

I’m sure that names should remain confidential, managers’ included. I think that an employee’s employment record could indicate his identity. Unlike the site’s name, I think there should exist despreangajati.com. The moral problem that appears is that, unlike companies that create a reputation less or more positive through this site, the individuals would burst out if they were treated like that. I think that the same thing will happen when you’ll post managers’ names who are already easier to identify than the employees and who are not very happy to be treated unequaly.

Is it equitable what DespreFirme.com is doing ?

In the end, the most important opinion of a corporation belongs to its clients and not to its employees, managers or owners.