Ei bine, si una si alta! Sfarsitul primei sesiuni este momentul cand studentul fie se multumeste cu ce are, fie incearca sa nu mai bata pasul pe loc si se angajeaza. Daca ai noroc, te angajezi in acelasi domeniu unde faci si facultatea.

O facultate la zi plus un job full time? Pare a fi o combinatie destul de periculoasa. Nu ai vrea sa renunti la niciuna din ele si, dupa mai putin timp decat ai crede, nici nu mai poti. Iar daca nu esti din orasul in care faci facultatea si mai stai si cu chirie, parca n-ai vrea sa stai nici in camin. Dupa perioada de acomodare si abordarea unui alt stil de viata, nici nu-ti dai seama cand trece timpul.

Chiar daca angajatorii care incadreaza elevi si studenti in perioada vacantei primesc lunar un stimulent de 50% din salariul minim brut deductibil din contributia lunara obligatorie datorata de companii la asigurarile pentru somaj, in Romania nu prea exista joburi potrivite pentru studenti. Mai mult, studentul roman este forta de munca ieftina pentru patronii de restaurante si baruri. Ca sa isi revendice un loc al lor in ierarhia sociala, studentii trebuie mai intai sa capete experienta.

Joburile ocupate sunt ca niste însemne pe care le purtam si de care nu avem cum sa scapam niciodata. Acesta este motivul pentru care tinerii ar trebui sa se evalueze corect si în termeni realisti, sa încerce sa-si identifice abilitatile si competentele, înclinatiile si obiectivele profesionale si, în concordanta cu acestea, sa-si aleaga de timpuriu domeniul în care doresc si pot sa activeze. Este cunoscut faptul ca reorientarea profesionala constituie un proces destul de greu de realizat.

Un job in timpul facultatii nu este cea mai usoara cale, mai ales cand ajungi la facultate cu cearcanele mari si adormi la cursurile unde prezenta este obligatorie pentru a intra in examen. Nu este usor sa auzi cum cei care nu muncesc nu stiu cum sa se mai distreze sau pe unde sa se mai plimbe, acel timp pentru care studentul muncitor ar face orice.

Nu este usor sa auzi povesti din camin si cum se mai distreaza studentii, insa gandul ca la finalul facultatii, cand ei vor fi doar absolventi iar tu vei avea deja trei ani de munca triumfa.

Globalizarea si migrarea fortei de muncă ar indica o deschidere mai mare a companiilor către posibilitatea de a suporta cheltuielile de transport ale candidatilor invitati la interviu. Acest lucru se întâmplă atunci când companiile nu pot găsi local un candidat potrivit.

Totusi, realitatea e diferită. În cele mai multe cazuri, companiile evită să mentioneze acest aspect când stabilesc primul interviu cu un candidat. Acest lucru îi nelămureste pe posibilii viitori angajati. Acestia nu stiu dacă să ceară decontarea cheltuielilor de transport sau dacă această cerintă le va diminua sansa de a obtine postul dorit.

Bineînteles, nu vorbim despre costurile unui drum cu taxiul prin oras sau pentru un tichet de parcare. Este vorba despre transportul cu masina personală, tren, avion, etc pentru distante mari. Dacă suma aferentă cheltuielilor de transport este semnificativă si interviul este stabilit de o firmă de recrutare, puteti trata aceste aspecte cu recruiterul. Dacă detaliile interviului sunt stabilite de către compania angajatoare, acest aspect trebuie abordat cu grijă. De retinut faptul că dacă angajatorul refuză să acopere aceste cheltuieli la solicitarea dvs sau nici măcar nu este deschis la această posibilitate, ar fi bine să vă gânditi de două ori la această angajare si la felul în care acest angajator îsi tratează angajatii.

Deci, ce trebuie să faceti dacă sunteti invitati la un interviu în alt oras/tară si nu vă permiteti cheltuielile de transport?
- Verificati care esti pozitia angajatorului vis-a-vis de acest aspect. Dacă acest fapt nu este mentionat, întrebati!
- Asigurati-vă dacă interviul la care mergeti este doar unul preliminar sau cel final. De obicei, angajatorii plătesc doar pentru interviul final.
- Retineti că dacă nu obtineti acest job, cel mai probabil este că aceste cheltuieli de transport nu vă vor fi rambursate.
- Dacă nu vă permiteti costurile de transport pentru primul interviu, întrebati angajatorul dacă există posibilitatea unui interviu telefonic. Ce aveti de pierdut?
- Dacă tot nu se poate, rugati firma de recrutare (dacă există) să intervină pentru dvs.
- Mai gânditi-va o dată, chiar vă doriti să munciti într-o companie care-si tratează candidatii în acest fel?

Daca ai fost selectat, in urma probelor si interviurilor sustinute, pentru ocuparea unui post in cadrul unei companii, atunci este bine de retinut ca, din acest moment, Codul Muncii iti confera mai multe categorii de drepturi si obligatii in calitate de viitor angajat.

Pentru ca relatiile contractuale sa inceapa in mod legal, dupa ce angajatorul a decis sa-ti acorde un post in companie, este nevoie de incheierea unui contract individual de munca(CIM) in forma scrisa. Prin acest contract, persoana fizica – denumita salariat – se obliga sa presteze munca pentru angajator si sub autoritatea acestuia, in schimbul unei contraprestatii denumita salariu.

Desi exista mai multe tipuri de CIM, actele necesare viitorilor angajati sunt aceleasi. Angajatului ii vor fi cerute, in principal, urmatoarele documente: carte de identitate, carnet de munca (daca a mai fost angajat anterior), Curriculum Vitae (CV), diplome, avize sau alte autorizatii obtinute, livret militar (daca este cazul) si cazier judiciar, nota de lichidare de la angajatorul anterior si certificat medical.

Dintre actele mentionate mai sus, unul dintre cele mai importante este certificatul medical. Nu se poate incheia un contract de munca daca viitorul angajat nu prezinta un certificat medical care sa ateste faptul ca persoana respectiva este apta sa desfasoare munca respectiva. In lipsa certificatului medical, contractul de munca poate fi considerat nul. Este bine de stiut ca legea ii interzice angajatorului sa solicite angajatelor teste de sarcina la incadrarea in munca.

Contractul individual de munca este ordonat pe litere, cuprinde toate sarcinile si obligatiile partilor (angajat si angajator) precum si toate drepturile salariatului ce decurg din calitatea de angajat cu CIM. Acesta e un formular tipizat format A4, o fila fata verso si se întocmeste în 3 exemplare ce se vor înregistra la Inspectoratul Teritorial de Munca. Un exemplar se depune în arhiva ITM la referentul de specialitate care gestioneaza organizatia, un exemplar se înmâneaza angajatului, un exemplar se depune în dosarul personal al salariatului.

Drepturile si obligatiile angajatului

Unul dintre principiile impuse de legislatia muncii este cel al informarii si cooperarii periodice dintre angajat si angajator. Astfel, inainte de incheierea contractului, angajatorul are obligatia de a-l informa pe angajat cu privire la principalele clauze ale contractului individual de munca. Dintre acestea, cele mai importante informatii sunt cele legate de:
• functia ocupata, incadrata in nomenclatorul Clasificarii ocupatiilor din Romania sau in alte acte normative;
• atributiile postului;
• data de la care contractul urmeaza sa isi produca efectele;
• durata concediului de odihna la care salariatul are dreptul;
• durata normata a muncii (exprimata in ore pe zi si ore pe saptamana);
• indicarea contractului colectiv de munca ce reglementeaza conditiile de munca ale salariatului;
• durata perioadei de proba (daca exista);

In cazul in care angajatorul nu-si indeplineste obligatia de informare, angajatul poate solicita in instanta despagubiri pentru daunele suferite.

Dupa indeplinirea obligatiei de informare, partile pot incepe negocierea contractului de munca. Pe parcursul negocierilor, oricare dintre parti va putea fi insotita de terte persoane, inclusiv avocati. Angajatorul ii poate solicita viitorului angajat sa semneze un contract de confidentialitate, caz in care si tertele persoane participante vor avea obligatia de a nu divulga informatiile obtinute pe parcursul negocierilor. De asemenea, inainte de incheierea contractului de munca, viitorul angajator poate solicita informatii si de la angajatorii anteriori. Informatiile solicitate se pot referi exclusiv la functiile indeplinite si la durata angajarii anterioare. Viitorul angajat trebuie in mod obligatoriu informat in legatura cu solicitarea de informatii de la fostul angajator, dar fara a se putea opune.

Mai trebuie stiut ca atat la incheierea contractului de munca, cat si pe parcursul desfasurarii acestuia, angajatorul poate solicita semnarea de catre angajat a unui contract de neconcurenta. Astfel, angajatul se obliga ca dupa terminarea contractului sa nu presteze in propriul folos sau pentru alt angajator o activitate concurenta cu activitatea firmei la care este angajat in prezent. Pentru aceasta obligatie asumata, angajatul va primi o remuneratie prevazuta in contractul de neconcurenta. Contractul de munca incheiat intre cele doua parti va contine, in mod obligatoriu, suma prevazuta drept remuneratie.

Orice modificare a unui element al CIM este precedata de o informare privind continutul modificarii, care, acceptata de angajat, va fi urmata de un act aditional încheiat între cele 2 parti (angajat si angajator) privind elementul (litera) din CIM care sufera aceasta modificare. Actul aditional se depune în ordinea emiterii lui în dosarul de personal si numerotarea lui este în ordinea numerelor naturale pentru fiecare contract individual de munca.

Banii sunt un convertor. Îi primesti în urma unei activitati pe care o desfasori, si îi folosesti pentru a îti lua haine noi, a participa la un curs, a merge într-o vacanta. Daca banii pot fi transformati în altceva, ce poate fi transformat în bani? Sau, mai bine zis, pentru ce merita sa fii platit?

Unele persoanele îsi stabilesc asteptarile financiare într-un mod pur egocentric: se raporteaza la efortul personal, nevoile personale si respectiv, la complexitatea jobului. Astfel, ignora singurul criteriu eficient de stabilire a salariului: rezultatele pe care le poti produce pentru angajator.

O companie nu este o organizatie de caritate. Companiile de top au ajuns acolo pentru ca au stiut sa serveasca simultan clientul, angajatul si pe sine. Angajatorul nu este interesat de nevoile tale financiare, daca nu poti produce rezultate pe masura. Cum nu este interesat nici de efortul pe care l-ai depus ca sa faci o facultate sau mai multe, daca acest efort nu s-a concretizat în competente care te fac un angajat eficient.

Paradoxal, multi dintre noi ignoram realitatea angajatorului când vine vorba de bani. Nevoile noastre financiare au resorturi emotionale puternice, care ne fac sa gândim destul de îngust când ne stabilim asteptarile financiare. Pentru a afla valoarea ta reala ca angajat, în bani, ai nevoie sa gândesti rece si practic. Ai câtiva pasi de urmat:

1. Descopera-te pe tine. Afla care sunt cunostintele, abilitatile si atitudinile tale cele mai valoroase. Descopera-ti calitatile dar si defectele. Fii realist!

2. Converteste în rezultate. Afla cât de mari sunt efectele pozitive pe care le poti produce cu profilul tau. Poti sa îmbunatatesti platforma IT, sa vinzi, sa cresti cota de piata, sa motivezi o echipa, sa înveti oamenii? Rezultatele tale cele mai recente sunt cel mai bun indicator al rezultatelor de care esti capabil acum.

3. Cunoaste piata. Afla care sunt salariile care se platesc pentru oameni care produc rezultate similare cu ale tale. Nu conteaza la fel de mult similaritatea în titluri, vechime, responsabilitati. Pot fi înselatoare.

4. Cunoaste nevoia si competitia. Afla cât de multe persoane exista pe piata cu profilul si capacitatile tale, si care este cererea pentru ele. Daca sunt putine, la mare cautare, îti permiti sa fortezi nota si sa obtii un salariu peste piata. Daca esti doar unul din miile de doritori de job într-un domeniu, nu esti într-o pozitie favorabila.

5. Converteste în bani, tinând cont de ultimele trei puncte.

Daca nu esti multumit de ceea ce rezulta, este momentul sa te gândesti serios la dezvoltarea ta personala.